Anesia

14#

Eu: Păi mă gândeam să mergem la vila mamei din afara orașului.
Erik: Până duminică?
Eu: Cum vrei.
Erik: Dap stăm până duminicâ ,hai să mergem după niște haine.
Eu: Ok.

<Acasă>
Miranda: Unde mergeţi?
Erik: Cum naiba apari așa de peste tot?
Miranda: Cu talent. Unde mergeţi?
Eu: Mergem la casa mamei din afara orașului.
Miranda: Voi doi?
Erik: Da.
Miranda: Nu faceţi prosti da?
Erik: Pe cuvânt de cercetaș.
Miranda: Tu nu ai fost cercetaș.
Erik: Noi trebuie să plecăm.
Miranda: Nu uitaţi de teme!
Eu: Bine!

<In mașină>
Erik: Cât mai avem?
Eu: Nu conduci nici măcar de 5 minute.
Erik: Unde e casa asta?
Eu: Intr-o pădure pe malul lacului. Mergem la Vila Rico.
Erik: Vila Rico?
Eu: Cea mai mare casă a familiei mele.
Erik: Să-mi dai o hartă nu vreau să mă pierd in ea.
Eu: Foarte comic.
Erik: De cât timp nu ai mai fost acolo?
Eu: De 6 ani.
Erik: De când aţi mers in Spania?
Eu: Da.

<Curtea Vilei>
Erik: Asta da casă. Chiar am nevoie de o hartă.

<In vilă>
Erik: Ai auzit asta?
Eu: Nu mă speri.
Erik: Nu incerc să te sperii.
Eu: Ok.
Erik: S-a auzit iar.
Eu: Ok, acum am auzit și eu.
Erik: Se aude din partea aia.
Eu: Mă duc să văd.
Erik: Stai, merg eu.
Eu: Mergem amândoi.

Ne indreaptam spre locul de unde se aude zgomotul. Un bătrân ciudat iese cu o armă de după un dulap.
Erik: Anesia, nu mi-ai spus niciodată că-i o casă de groază.
Bătrân: Cine sunteţi și ce căutaţi aici?
Eu: E casa mamei mele.
Bătrân: Anesia?
Eu: Da, acum lasă naibi arma aia jos.
Bătrân: Sunt Ozan.
Eu: Au trecut 6 ani de când nu te-am mai văzut.
Ozan: Erai așa micuţă când vaţi mutat.
Eu: De ce ai o armă?
Ozan: In caz de hoţi. In plus nu a mai trecut nimeni pe aci de multă vreme, nu știam că vaţi intors in ţară.
Eu: Defapt doar eu sunt in ţară.
Ozan: Deci mama ta ţia spusdespre ei?
Eu: Care ei?
Ozan: Cei care vor să fure averea normal.
Eu: Teai lovit iar la cap?
Ozan: Deci nu.
Eu: O să merg sus.
Ozan: Ai grijă.

<Camera mea>
Erik: Mă sperie bătrânul.
Eu: E puţin dus cu pluta.
Erik: Ai grijă să nu te atace ursuleţul de pluș.
Eu: Mersi de sfat.
Erik: Draguţă cameră.
Eu: Mersi ţi-o arăt imediat și pe a ta.
Erik: Da vreau să stau cu tine.
Eu: Da cu un bătrân nebun care care raportează totul mamei.
Erik: Mie frică singur.
Eu: Haha buna gluma.
Erik: Nu serios n-ai văzut ce armă avea.
Eu: Ultima cameră, cea cu ușa neagră.
Erik: Ști că de obicei in ultima cameră se intâmplă lucruri strani sau crime nu?
Eu: Nu e o casă bântuită.
Erik: Ok, merg acum.

<Erik>
Camera mea arată destul de bine. E deja ora 19:12 Infine să despachetăm.
Anesia: Erik jos la masă!
Eu: Vin acum!

<La masă>
Ozan: Anesia, in seara asta vreau să merg până acasă, mă vizitează copii.
Anesia: Sigur Ozan, spunele că ii salut.
Ozan: O să le spun.

19:34
Anesia: Erik mergi te rog după lemne vreau să aprind focul.
Eu: Sigur. Unde?
Anesia: In garajul ala roșu dinspre lac.
Eu: Ok, merg acum.

Intru in garaj, iau lemnele, dar afară mă simt cam urmărit. Intru in casă:
Eu: E cineva afară.
Anesia: Mor de frică.
Eu: Nu glumesc.
Anesia: O fi o fantomă :)
Eu:Auzi pași?
Anesia: Da. Mă duc să văd.
Eu: Nu.
Anesia: De ce?
Eu: Findcă ies eu.
Anesia: Oo faci pe erou.
Eu: E la ușă.
Anesia: Păi dute odată.
Eu: Acum?
Anesia: Nu peste 50 de ani.
Eu: Ok.

Ușa sed eschide:
Ozan: Mi-am uitat telefonul.
Anesia: E pe masă in bucătărie.

22:45
Eu: Hey iubito.
Anesia: Ce faci aici?
Eu: Ozan a plecat deci pot dormi aici.
Anesia: Hai sub pătură.
Eu: Ok. Merg să-mi pun telefonu la incărcat mai intâi. Ce ai prin sertarele astea?
Anesia: Păi acolo erau desenele mele de la grădi și chesti de genu.
Eu: Bun să ne uităm puţin la ele.
Anesia: Te anunţ nu sunt reușite ce mai mare parte din desene le faceam pe bancă.
Eu: Anesia..... astea nu sunt desene.
Anesia: Vin să văd.
Eu: De unde ai astea.
Anesia: Ce naiba sunt.....