#12

30 2 2
                                    

<Anesia>

6:30 Tân tân tân

Naiba iară școală. Patule o să-mi lipsești atât de mult. Infine să fac un duș rapid și după o să-mi iau blugi aștia negri, un tricou ciudat (pentru că sunt o ciudată)

<Erik>
7:00 Tân tân tân

Nu școală iar, mi-e atât de lene să mă ridic din pat, dapăi să mai merg și până la școală. Să vedem ce haine pot să-mi,iau azi.

<Anesia>
7:23
Cobor jos și merg in bucătărie.
Eu: Neaţa.
Santa: Bună dimineaţa.
Eu: Te ajut cu ceva?
Santa: Il chemi te rog pe Erik la masă?
Eu: Sigur.

Urc sus și bat la ușă.
Erik: Intră!
Eu: Hai la masă.
Erik: Imediat.
Eu: Omule ai intrat cu totul in dulap?
Erik: Ce tricou? Stânga sau dreapta?
Eu: Ăăăm.
Erik: Uităte la tricouri nu la abdomen.
Eu: Ăm la tricouri mă uitam. Dreapta.
Erik: Hai aici.
Eu: La masă.
Erik: Ok, ok.

Cobor jos la masă, iar după cateva minute vine și Erik.
Erik: Neaţa.
Santa: Bună dimineaţa.
Erik: Unde e mama?
Santa: Doamna Miranda a vorbit cu Teresa la telefon și a plecat spre companie.
Erik: Părea nervoasă?
Santa: Cam da.
Eu: Cred că s-a intâmplat ceva cu proiectul.
Erik: Ce proiect?
Eu: Vor să construiască o nouă clădire pentru companie. O să aibă un fel de parteneriat.
Erik: Super.
Eu: Nu chiar.
Erik: De ce?
Eu: Deoarece vor să ridice clădirea intr-un loc unde stau mai mulţi oameni săraci, care vor fi alungaţi fără a primi alte case sau bani.
Erik: E ingrozitor. Păcat că nu-i putem ajuta.
Eu: Ba putem.
Erik: Ai noștri o să se supere.
Eu: Compania Anonimus.
Erik: Vrei să facem o companie Anonimis cu care să licităm pentru teren?
Eu: Da.
Erik: E o idee grozavă. Dar ei sunt parinti nostri ai miliarde de euro, miliarde de lire etc. Iubito cum putem concura cu asta?
Eu: Donaţi.
Erik: Ce?
Eu: Oameni de acolo vor plati o suma mica, si cei din alte zone vor dona.
Erik: Daca nu merge?
Eu: Va merge, mai ales că putem da la ziar și va fi o publicitate neplăcută pentru firmele părinţilor.
Erik: De ce nu dăm doar la ziare?
Eu: E un spaţiu mare mulţi vor fi interesaţi să-l cumpere.
Erik: Vrei spaţiul âla tu?
Eu: Da, vreau să pun magazinele de acolo pe picioare, să pun toată zona pe picioare.
Erik: Daca facem asta, sar putea să primim bani de la stat. Am putea folosi locul pentru a face bani.
Eu: Da și asta.
Erik: Ești un geniu.
Eu: Știu.... ă adică mersi.
Santa: Dintr-un lucru bun ies altele.
Eu: Ai dreptate.
Erik: Te iubesc.
Eu: Mănâncă.
Erik: Te iubesc.
Eu: De ce repeţi?
Erik: Te iubesc.
Eu: Ok, mam prins. Ămm și și e eu te teiubesc.
Erik: Așa.
Eu: Santa!
Santa: Da.
Eu: Ce făceai in bucătărie?
Santa: Mâncam.
Eu: Vino și stai cu noi.
Santa: Serios?
Eu: Da.

Santa se așează lângă noi. După masă mergem la școală.
Maria: Anesia!
Eu: Hey ce mai faci?
Maria: Ce să fac cu inelul?
Eu: Aruncă-l pe fundul unei prăpasti.
Maria: Trebuie să recunosc a fost supwr romantic.
Jony: Ce fac fetele?
Eu: Vorbeam.
Jony: Hey iubire.
Maria: Hey...
Jony: S-a intâmplat ceva?
Maria: Vorbeam chesti de fete.
Jony: Cintinuaţi.
Maria: Subliniez de fete.
Jony: O, fată arăţi super. Ai văzut ce manichiură are Zoe? O Doamne uite-l pe Kevin.(voce piţigăiată)
Maria: Noi nu vorbim așa.
Eu: Jony, unde-i Erik.
Jony: 3min de când nu lai văzut și deja nu mai poţi respira.
Eu: In curând tu nu o să mai respiri ( zâmbind inocent ).
Jony: Nu știu unde e.
Eu: Vezi că na fost așa greu. Merg să-l caut.

<Erik>
Diriga: Erik, stai puţin.
Eu: Ce este?
Diriga: Am observat că notele tale sunt in creștere.
Eu: Dap.
Diriga: Felicitări.
Eu: Mulţumesc.
Diriga: Nu știu ce s-a intâmplat cu tine, dar să rămâi așa.
Eu: Ok. Mă duc să o caut pe Anesia.
Diriga: Ok.

O văd pe Anesia venind repede spre mine.
Eu: Te căutam. S-a intâmplat ceva iubire?
Anesia: Miranda.
Eu: Ce e cu mama?
Anesia: A luat legătura cu noi pe firma Anonimus.
Eu: Ce vrea?
Anesia: Vrea să se intâlnească cu mine.
Eu: Suntem Anonimus, rămânem anonimi.
Anesia: A și incă ceva.
Eu: Ce?
Anesia: Zic să incepem să adunăm bani de azi.
Eu: Foarte bine, incepem după ore.
Anesia: Hai să-i rugăm pe Maria și Jony să ne ajute.
Eu: Super haide.

<Anesia>
Le povestim celor doi in detaliu tot, iar ei spun că ne vor ajuta cu cea mai mare plăcere. După ore mergem in sala AEL(sala cu calculatoare) pentru a face fluturași. Mâine vom merge și ii vom lăsa in poștele oamenilor, cu informaţi unde pot dona și cauza.
Erik: Am terminat.
Eu: Arată bine.
Erik: Știu
Eu: Hai acasă.
Erik: Ok

~Acasă~
Miranda: Unde aţi fost?
Eu: La școală.
Miranda: Ok.
Eu: Merg so sun pe Maria.
Erik: Eu il sun pe Jony.
Miranda: In 10 min veniţi la masă.
Eu: Ok.

Urc scările in camera mea și mă sună Santiago.
Santi: Hey frumoaso.
Eu: Santi.
Santi: Cum e la noua școală?
Eu: Bine.
Santi: Anesia, chiar dacă te-ai mutat ai vrea să incepem o relaţie?
Eu: Santi, am mai vorbit pe tema asta.
Santi: Ok, ai dreptate.
Eu: Mai vorbim. Pa.
Santi: Ok, pa.

Merg jos la masă, iar Miranda zâmbește spunându-mi:
Mirada: Avem oaspeţi importanţi in seara asta.
Eu: Pe cine?
Miranda: O să vină............

AnesiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum