17#

22 2 2
                                    

Erik: Ce naiba e un tunel.
Eu: Hai să vedem unde duce.

    Un tunel simplu, dar cred că mai sunt și alte uși pe aici, insă nu pot să le caut deoarece nu vreau ca Ozan să obsereve că nu suntem in casă și nici pe afară.
Eu: Păi aici se termină.
Erik: Sus, o ieșire.
Eu: Și cum propui să ajungem sus.
Erik: Fă pe maimuţa.
Eu: Ok.

    Incep să mă urc pe peretele de piatră, dar e destul de greu.
Erik: Poţi să te caţări umpic mai repede.
Eu: Ţie iţi e ușor te maimuţărești tot timpu.
Woow

      Imi alunecă piciorul, iar Erik mă prinde inainte să cad.
Erik: Haide mai avem puţin. Sunt in spatele tău nu o să cazi.

    Ajungem insfârșit sus. O fântână cum de nu mi-am dat seama?
Eu: Vechea fântână.
Erik: Mai bine mergem in casă.
Eu: De ce sunt tuneluri?
Erik: Castele și conacuri aveau astfel de ieșiri mai demult.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 18, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

AnesiaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum