Eu: Erik haide nu vreau să ne vadă nimeni in apropierea acestei usi...(in soapta)
Erik reuși să deschidă ușa așa că ne ascundem in incăperea misterioasă.
Tip: Vreau cheia aia!
Ozan: Imi pare rău nu știu unde e.
Tip: Află.
Ozan: Nu.
Tip: Haide Ozan o cheie, o simplă intrebare câte lucruri ne-ar putea aduce. Și ar mai fi cartea.
Ozan: Răspunsul meu va fi nu indiferent ce ai zice.
Tip: Dacă tu nu mă ajuţi mă voi descurca singur.
Ultima dată niște oameni au ajuns in spital.
Ozan: Cheia și cartea nu vor fi niciodată in posesia ta.
Tip: Cum de ţi partea acestei famili egoiste.
Ozan: Egoiste?
Tip: Dacă nu erau egoiste eu aveam ce imi doream și nimeni nu ar fo fost rănit. Acum plec.
Ozan și tipul ăla ciudat ies din pivniţă.
Erik: Ce carte?
Eu: Nu am nici o idee. Unde-i lanterna?
Erik: Lângă cutie.
Iau lanterna și incep să explorez peretii cu lumina. Văd un intrerupător și reușesc să aprind lumina. Trandafiri din nou. Fiecare este diferit.
Erik: Mama ta e obsedată de floarea asta.
Eu: Nu doar ea.
Erik: Crezi că mai există locuri de genu ăsta prin casă?
Eu: Aș miza pe da.
O cutie stă in unul din colţurile camerei. In cutie se aflau hârti, nimic interesant nu scria pe ele.
Erik: Super o cameră secretă pentru foi.
Eu: Trebuie să mai fie ceva aici. Ţin minte că mama acoperea mereu ușa cu tablouri sau pături.
Erik: Ok. De ce dai in pereţi.
Eu: Aha aici.
Erik: Ce?
Bat in peret dar e ceva destul de ciudat.
Eu: Lemn.
Erik: Probabil e o ușa.
Eu: Uite nu are clanţă
Erik: Unde ar putea fi clanţa?
Eu: Să incercăm,cu clanţa de la altă ușă.
Erik: Nu cred că o să funcţioneze.
Eu: Serios? Ia clanţa de la ușa cealaltă.
A funcţionat, sigur mama a pus asta la cale clanţa aceea find făcută pentru două uși.
Erik: Ce naiba e un.....
CITEȘTI
Anesia
Romance,,Chiar dacă nu il iubești vei fi soţia lui. Asta e tradiţia noastră, o facem pentru bani. Nu contează că suntem bogaţi." Sunt cuvintele pe care mi le spune mama. Oamenii pe lângă care am crescut sunt beţi după avere. Voi reuși oare să schimb asta c...
