Altă fiică a lui Hades(În Editare)

1. În care îmi dau seama pe ce lume trăiesc

   Ei sunt singurii care nu mă cred o bătăușă de prima mână, Liz şi Alex, cei mai buni prieteni pe care i-aș putea avea. Singurii care mă cred.  

Stai ! La anunturi tocmai mi s-a spus numele.  Ma cheama directorul ! Iar mă cheamă ca să mă acuze de un lucru pe care nu l-am facut. Că am abuzat vreun copil . Certirile nu mă deranjează,  ci faptul că cineva ar fi în stare să mă acuze de așa ceva, chiar şi directorul, unchiul meu.
-Ce să fac ? îi întreb eu pe prietenii mei, pierduți în privirile unul altuia.
Ştiam că se plac, dar ei mereu negau asta. A durat ceva până liniștea mormantală şi oarecum stânjenitoare i-a trezit pe cei doi la realitatea crudă în care eu urma să pășesc în Iad .
-Stai calmă, Christina! Nu poate fi nimic grav, până la urmă nu am auzit că Daniel a mai făcut probleme puştilor în ultima vreme.

Trag aer in piept și plec spre biroul directorului. Nu prea îndrăznesc să intru. Bătaile inimii înlocuiesc ușor,  uşor    sunetul insistent şi enervant al clopoțelului ce prevestea începutul orelor. Aş fi dat orice să fac ora de chimie în loc să mă întâlnesc cu însuşi Diavolul.  Ce am mai făcut de data asta?! Bat la usa. Cioc ! Cioc!

- Intră!se aude vocea ciudat de caldă a directorului.
Am făcut exact aşa cum a zis. Dar tot mi-e frică că îmi va spune că am agresat nu știu ce elev de grădiniță, ceea ce nu e adevărat. Nu aş face rău nici măcar unei muște , darămite unui copil, dar nimeni nu crede că totul îmi este înscenat de Daniel, nesuferitul cu note perfecte.

-Acesta este George ,spune directorul arătând spre băiatul din dreapta lui.

-Este un elev nou transferat. Având în vedere că nu ai prea multe relații prin școală  , m-am gândit că ar fi mai bine ca tu să-i prezinți școala . Camera lui este la etajul 1 impreuna cu Alexendru Calon  , Daniel Burjoa si Florian Jason. Te rog , frumos sa-i arati toate locurile de interes si să-i faci cunoștință cu colegii de cameră.

-Bine . O sa am grija de el, răspund eu cu glas oarecum ușurat de faptul că nu mi s-a mai înscenat nimic de data asta.

Acum am ieșit din Casa Groazei , deci mă simt mai libera , dar tot trebuie sa-i prezint scoala.

-Hei! Numele meu este Christina . Tu esti George,nu?

-Da. Vin din California . Parintii mei au rămas acolo , îmi tot spun că a mă transfera aici e un lucru bun.

-Păi... Depinde. Aaa... Asta este sala de mese. Hai sa iti prezint pe cineva. Alex -George . George- Alex.

-Ma bucur sa te cunosc , zice George oarecum timid.

-Si eu, spune Alex.

-DA! Gata cu prezentările trebuie să-ți mai arat câte ceva de pe aici. Apropo alea sunt terenurile de sport.

Dupa 500 de trepte de urcat am ajuns și la camera lui unde George i-a cunoscut pe Daniel si Florian.

M-am întors la masa unde stăteau prietenii.

-Nu știu... Are ceva ciudat. Poate e felul în care merge. Frate! Parcă are două picioare stângi, spun eu după ce le povestesc ce s-a întâmplat. 

-Haide! Nu fi paranoică! Doar nu îți imaginezi că e vreun monstru în spatele mâinilor ălora de spaghete. Sau că o să îi iasă o coadă în loc de picioare! răspunde Eliz cu un aer amuzat.

-Nu evident că nu cred, închid subiectul odată pentru totdeauna.
  
                              ***
After , toata viata mea s-a întors la normal. Oarecum, pentru că din nou Daniel și-a bătut joc de un copil de clasa a 5-a și , în sfârșit,  nu am fost eu cea luată la răspundere.  În sfârșit,  am putut spune că nu eu sunt bătăușa , ci , dimpotrivă,  e Daniel, băiatul cu față de înger și cu fapte de tâmpit.