Altă fiică a lui Hades(În Editare)

5. În care un copil mă trimite nicăieri

Atunci când am ajuns acolo am dat să intru în cabană, dar se auzeau niște gemete groaznice. Mi-era teama de ce putea fi. Dar cu Nico în spate, care nu că m-a împins cu destulă putere cât să sparg ușa sau ceva, am reușit să ma opun genului ăluia de frică care îți face creierul să gândească de 3 ori mai repede la ce ar putea fi. În cabana întunecată, pe podea erau împrăștiate bucăți de material rupte și hârtii. O umbră veni din camera lui Nico. Un copil. Da nu-s sigură că-i bine. Avea fața vânătă, mai mult o combinație de albastru și verde de mlaștină. Ochii îi erau mari și roșii. Părul des și brunet îi era încurcat și ciufulit, iar hainele îi erau rupte. Nu mai spun ce spume făcea și ce mutre avea, pentru că își contorsiona corpul în unghiuri oribile.
-Posedat!strigă Nico în urechea mea.
-Dar cum?
-Uneori fantomele în căutarea spre lumea de jos găsesc trupuri de oameni pe care nici nu-și dau seama că le posedă. Indiferent de intențiile fantomei victima reacționează așa.
-Ce facem?
-Îndreaptă-ți mâna și spune ușor "Ieși din el, și continua-ți căutarea."
-Ok.
Am făcut exact cum mi s-a spus și surprinzător, dar după, s-a oprit și a început să tremure zdravăn. Apoi din nou s-a oprit. Simplu și ușor. Dar mă simt așa de slăbită, m-am uitat l-a Nico și el la fel, exact ca băiatul din fața noastră.

***

Acum suntem cu toții mai bine, dar vreau neapărat să vorbesc cu băiatul acela. Vreau sa știu de unde vine și a cui fiu e și neapărat ce făcea în cabana noastră.
-Deci... Poți să-mi spui ce am vrut să știu?
-Sigur. Veneam de pe mal și am... Am... Nu îmi amintesc. Stai! Am auzit o vocea când am plecat de pe mal.
-Ce spunea?
-"Mergi și vei fii mai faimos ca niciodată.", dar oricum nu mă puteam controla. "Mergi acolo unde îți spun și vei reuși să îi atragi atenția."
-Cui să-i atragi atenția?
-Fetei pe care o plac. Lin, fiica Atenei.
- Așa deci. Stai calm, nu îi voi spune. Și deci a cui fiu ești?
-Sunt fiul lui Hermes, și numele meu este Gregory. Mai e ceva, aveam asta în mână.
Mi-a dat ceva ca o hârtie lungă și pe margini părea arsă. O pecete ruptă statea pe marginea exterioară a foii.
-Nico!!
-Da?
-Pecetea asta... E a lui Hades, dar în interiorul scrisorii nu e nimic.
-Stai! Ceva strălucește în pecete.
-O drahmă, zic eu.
-Un mesaj Iris.
Ne-am dus pe mal și am aruncat drahma în apă. Atunci Iris, zeița mesajelor, ne-a făcut legătura cu Hades.
-V-ați prins în sfârșit. Scuze pentru fantomă, dar altfel copilul se opunea. Christina, știi că de ziua ta ți-am promis o misiune. Ei bine... Nu știu despre ce e vorba, dar tu și Nico veți face parte din ea. Du-te la Rachel. Îți va spunea ea profeția. Întreabă-l pe Chiron ude este.
Am făcut exact cum a zis tata și Chiron ne-a trimis în podul Casei Mari. Acolo am găsit milioane de trofee, săbii ruginite, dar în mijloc pe un scaun stătea o fata de 16 ani. Nu părea ca locul ăsta era potrivit pentru ea.
-Hey. Christina L'Adore și Nico di Angelo.
-Da. De unde știi?
-Sunt oracolul, știu tot. Și mai știu că ați venit pentru Marea Profeție.
-Atunci... O spui s-o auzim și noi?
-Profeția este...