Ne-am apropiat de poarta spre Lumea Subpământeană. Era un bolovan uriaș înconjurat de pâlcuri de tufișuri la fel de mari. Am trecut cu ușurință de ele, dar partea grea urmează.
-Nico?
-Da! Ce e?
-Păi și noi cu ce deschidem poarta?
-Stați așa?! Cum adică nu știți să deschideți poarta? Am mers până aici, eram gata să murim în autobuz și acum spuneți că nu știți să deschideți poarta?!spune Jason panicat.
-Evident că știm! Dacă nu ții minte, sora noastră e nouă pe aici! Și... Christina, tu doar atinge piatra, iar cu atingerea amândurora, ea se va deschide.
-Ok. Pentru că mă cam plictisisem deja de lumina asta neagră de pe mâinile mele.
Din nou observ privirea absolut ciudată a lui Jackson. Pare că privește prin Jason, chiar către mine, iar în spatele lui Percy o văd de Annabeth care îl privea puțin furioasă.
-Hai! Christina! Nu avem prea mult timp!
-Bine! Bine...
Ușa s-a deschis. What?! O scară lungă, al cărei capăt nu puteam nici măcar să-l dibuiesc a luat locul bolovanului. Treptele ce duceau în jos, în inima pământului, erau umede și alunecoase, iar ceață misterioasă ce le învăluia nu ne ajuta deloc. Am coborât cu grijă, dar aparent mă simțeam mai în largul meu acolo decât oriunde altundeva, spre deosebire de "Cap de alge" sau de Annabeth, care sincer cred că încerca să calculeze o ieșire de aici. Într-un final, am ajuns pe o podea solidă, mai bine spus mal al râului Styx.
-Nu vă fie teamă, sunteți cu noi, ne vor lăsa să trecem! spune Nico când vede vreo zece schelete cu armuri și arme ce ne înconjurau.
-Jur solemn că ne vom întoarce toți vii din această misiune, adaug eu pentru ai încuraja.
Simt din nou o revărsare de putere în mâinile și ochii mei, lumina neagră atât de familiară îmi strălucește pe mâini ca pământul după o zi de grădinărit. Îmi deschid ochii, iar scheletele sunt atinse de o lumină albă ce îi face să se îndepărteze de mine și de prietenii mei.
-Wow! Nu pot să cred ce poate face surioara ta, Nico! zice Jackson uimit și oarecum terifiat.
-Christina, ești mortală! îmi spune Jason.
Annabeth se uita de departe la noi, cu un aer gelos, părea că e geloasă pe atenția pe care o primeam eu.
Eeee.... Asta e.
Barca și scheletul ce o conducea ne așteptau. Vaslele mergeau singure, în timp ce scheletul mă privea speriat. Probabil credea că o să-i fac asta și lui.
-Yey! Am ajuns în sfârșit pe partea cealaltă, mă tot enervau spiritele alea care vroiau să mă tragă jos din barcă.
-Da... Haideți, cred că știu unde e Hades! spune Nico
-Serios? Ce mai stai! Du-ne acolo! zice fiica lui Hefaistos.
-Urmați-mă!
Am mers cu toții în șir indian până la o poartă mare păzită de un câine și mai mare, care pe deasupra mai avea și trei capete.
Brusc Cerber, câinele cu trei capete, s-a aruncat înspre mine, acoperindu-mă. A început să mă lingă și să dea din "codița" lui de 3 metri.
CITEȘTI
Altă fiică a lui Hades(În Editare)
Fanfiction"Șapte semizei vor răspunde la chemare. În vifor sau foc, lumea va pieri-n uitare. Un jurământ e ținut c -o ultimă suflare, Spre Porțile Morții dușmanii merg cu arme." Ce e un semizeu? Nu, nu e o boală . Nu, nici un fel de mâncare, deşi aş prefera...
