Altă fiică a lui Hades(În Editare)

8. În care stau la taclale cu o fantomă

-Cerberus! Gata! Jos de pe ea! strigă o voce puternică ce face ca podeaua din obsidian să se cutremure. Hades. Percy aleargă printe spirite numai ca să mă  ajute să ma ridic.  Mână lui așteaptă să mă ajute ,iar eu mă ridic singură fără nici măcar să-i zic "Mersi" . El totuși se apropie de mine . Mă uit la el,încerc să-l studiez ,să-i citesc gândurile ,dar nu înțeleg. Adică eu personal nu îl consider un prieten ,ci un coleg, iar pare mai prietenos decât oricând. 
-Christina! mă strigă Nico. M-a salvat de ciudățenia lui Percy.
Mă indrept spre el ,iar el îmi șoptește:
-Ai grijă ce faci!
-Nu înțeleg...
-Ba înțelegi.  Oricum. Vin-o . Avem alte treburi . Trebuie să vorbim cu cineva .
-Cine?
-Îți vei da seama.
Am plecat ,iar eu și Nico am luat-o în față.  Am trecut pe lângă o gaură imensă din care focul ieșea mai ceva ca răbdarea mea când încerc să scap de Percy.
Apoi am ajuns într-un loc unde fantomele se plimbau pe o câmpie gri ,cu mai puțină viață ca Tartarul. Iar după acest tărâm e ceea ce căutăm.  Știu pentru că fiecare nerv al meu era pe fază. 
O fantomă mai transparentă ca celelalte se apropie. E Icar ,fiul lui Dedalus.
-Deci... Tu ești Icar, spun eu pe un ton calm.
-Da. Iar tu ești o zeiță.  Una nouă. 
-Ai ghicit. Spune ce vrem să știm. 
-Am auzit de profeție . Pe aici veștile circulă repede. Aparent armata de care vorbește profeția vrea să treacă printr-un labirint nou. Unul construit tocmai contra monștrilor.  E făcut de Zeus și frații lui.  Dar adevăratul vostru scop este să mergeți în el și să va asigurați că nu au cum să treacă de el.
-Dar cum pot ei trece prin labirint? Și unde vor să ajungă?întreabă fratele meu , Jason care e deosebit de curios și atent la detalii.
-Bune întrebări.  Au descoperit un soi de coifuri ce îi pot proteja odată ce sunt purtate.  Iar labirintul duce în templul lui Poseidon din Oceanul Atlantic. Iar cealaltă intrare este undeva în Asia . Trebuie să plecați rapid. Nu puteți decât să sperați că n-au pornit deja, a răspuns Icar . Vă pot ajuta. Dar doar de aici. Va trebui să vorbim prin mesaje Iris. Mesajul Iris este făcut atunci când arunci o monedă în apă ,iar acolo apare un curcubeu. De acolo începe convorbirea
-Știm ce e! spunem toți în cor.
-Dar nu plecați așa repede!se aude din nou vocea care mă face să mă  cutremur. Din nou Hades.
-Ce e ? întreb eu exasperată pentru că eu credeam că o să fie o probă care o să decidă dacă plecăm sau nu.
-Nu puteți pleca la drum fără ceva magic . Ție ,Nico, îți ofer acest creion. Dacă va fi vreodată nevoie de ceva doar desenează-l în aer și îți va aparea. Iar ție ,Christina ,îți dau acest arc. Se transformă în busolă ce îți indică unde sunt monștrii . Vouă celorlalți va dau câteo dorință . La nevoie, vă voi îndeplini  dorința.  Aveți grijă de ea. Aceste fiind spuse, drum bun.
Urarea lui Hades nu m-a liniștit, dar arcul atât de minunat în mâinile mele, da.
Percy se apropie :
-Hei! Ești bine ?
-Da, spun eu cu o voce înăbușită.
-Spune-mi! Ce s-a întâmplat?
-Păi... Trebuie să conduc o misiune care are ca scop salvarea lumii. Viața mea e total anormală și mai ești și tu .
-Eu?
-Da . Mă sperii cu tot interesul pe care îl dai pentru mine. Te comporți ciudat.
-Serios? Vreau doar să fim prieteni.
-Eu nu . Suntem doar colegi . În plus, ești cam enervant.
-Te înțeleg.  Dar vreau să știi două lucruri. Unu: Te voi aștepta până vei vrea și Doi:...
-Ce?
-Ești foarte drăguță. Chestia e ....
-Că?
-Te plac! îmi șoptește el la ureche.
Vorbele lui mă cutremură.  Mă dărâmă.  Nu înțeleg ce ar putea vedea la mine,o fată care nu are nevoie de el . Nu poate să îi fie nici măcar amică din cauza orgoliului.
-Nu te speria. Nu trebuie să faci nimic .
-Sunt doar surprinsă. 
-De ce?
-Pentru că nu înțeleg ce vezi la o fată care e prea orgoliosă să-ți fie amică. 
-Am speranța că vei trece peste asta.
Totul e în ceață.  Ochii mi se închid și nu știu de ce . Mă simt trasă în jos de o ființă invizibilă.  Am fost lovită o săgeată.  Mi-a străpuns carnea mai sus de stomac . Durerea îmi împânzeşte corpul. Sângele cald mi se scurge prin gaura făcută de vârful săgeții.  Îmi simt viața ieșind ușor din mine, iar sunetele speriate ale fraților mei  se aud ca un ecou stins în vâltoarea morții.  Simt cum strânsoarea ființe invizibile devine tot mai puternică. Voi pieri . Dar nu se poate. Trebuie să salvez lumea. Trebuie. Trebuie să rămân în viață.