As Long As You Love Me [ Justin Bieber FanFic]

Capitolul 8

Capitolul 8

Aș fi crezut că face mișto de mine, ştiam însă că îmi spunea adevărul. Primul instinct a fost cel de a mă ridica și a mă da un pas înapoi dar am rămas tăcută și nemișcată. Știam ce însemna asta, știam și cum a ajuns așa. Trauma prin care a trecut la marcat în adevăratul sens al cuvântului. Acum înțelegeam tot, ei bine, aproape tot. Înţelegeam de ce a reacţionat așa ieri și de ce se enerva atât de tare din niște motive banale.

- Te rog spune ceva.

Vocea lui suna spartă. Îmi venea să plâng, nu sunt de fel o persoană plângăcioasă, acum însă îmi venea să îl i-au în brațe și să plângem împreună.

- Ştiu ce părere ai acum despre mine. O să te duc acasă și nu o să te mai caut de acum...

- Nu! am protestat. Nu vreau asta, Justin, nu vreau să stau departe de tine.

- Vorbeşti serios? întreabă uimit.

- Da. Nu îmi pasă, e trecutul tău și nimeni nu te poate judeca pentru toate prin câte ai trecut. Și restul chiar nu contează, nu pentru mine.

Mi-am așezat palmele pe obrajii lui și i-am zâmbit.

- Ai ales să-mi spui mie toate astea chiar dacă te-a adus în starea asta. Cum aș putea să vreau să fug de lângă tine?

Privirea lui se însenină. Mă trase la pieptul lui și mă îmbrățișă strâns pentru cateva minute. Se simțea atât de bine.

Nu știu și nu ma interesat să aflu cât e ceasul când ne-am hotărât să ne întoarcem în oraș. Sigur Amanda fierbea de nervi.

- Deci acum totul e bine între noi? mă întrebă Justin la jumatatea drumului spre casă.

Am râs. Arăta atât de adorabil în momentul ăsta, atât de inocent. Dacă aș fi întâlnit această latură a lui încă de la început sigur m-aș fi îndrăgostit de el din clasa a 9-a.

- Da. Totul e perfect.

Opri mașina și am observat că eram în fața casei Amandei. Se întinse spre mine si mă sărută cu atât de multă tandrețe. E clar că baiatul ăsta ascunde mult mai multe secrete, și sunt pregătită să le descopăr pe toate.

- Ne vedem mâine.

Am coborât. Imediat plecă și înainte să pot măcar să fac o mișcare ușa de la intrare s-a deschis și o Amanda roșie la față ieși pe verandă. Mă aștepta o noapte lungă.

*

Dimineața următoare a fost, ei bine o dimineață agitată ar fi puțin spus. Eram in drum spre liceu. Amanda îmi ținea continuu predici. Cum am putut să plec așa? Fără măcar să mă gândesc să anunț. Dacă se întâmplă ceva? Și tata care ma sunat și aseară si azi de două ori. Și nu e de cât ora 8:13. Părea îngrijorat ca și cum ar bănui ceva. Sigur acum se trage de păr pentru că nu a reușit să ma ia cu el.

- Darcy stai, mă opri Amanda înainte de a intra pe poarta liceului.

- Ce e? am întrebat.

- Uite ști că te iubesc și îți respect decizile. Nu am nimic împotrivă ca tu și Justin să fiţi împreună, chiar dacă e puţin ciudat. Ce vreau defapt să spun e că dacă relaţia asta avansează ar trebui să îl eviţi o vreme pe Zac.