As Long As You Love Me [ Justin Bieber FanFic]

Capitolul 6

Capitolul 6

Bineânțeles că nu am putut sa plec la intalnire inainte sa-i povestesc totul Amandei. E asa de stresanta uneori dar m-am obisnuit cu ea asa cum e.

La 14:25 eram deja in fata la SplashCaffe. Tata m-a sunat chiar inainte sa ies pe usa, probabil a avut o presimtire. Nu-mi imaginez expresia pe care ar avea-o daca ar sti prin ce am trecut in ultimele zile. Daca e sa fie ceva intre mine si Justin tata nu va avea de cat sa accepte ca am crescut.

Tresar atunci cand simt doua maini pe soldurile mele. Ma intorc si dau de ochii caprui care deja ma innebunesc. Nu apuc sa scot o vorba ca îi simt buzele presate de ale mele.

- Hei, spun zambind atunci cand ne despartim din sarut.

- Hei, zambeste si el.

Ma prins de mână tragandu-ma spre una din mese. Am comandat o cola si am asteptat ca el sa spuna ceva.

- L-am pus pe Sam sa stearga videoclipul, spune si inima mea se mai relaxeaza.

Am aprobat din cap desi nu prea mai conta acum. Sigur la vazut intreaga scoala deja.

- De ce te-ai inrosit asa, ma tachineaza tragandu-mi mainile in ale lui. Sunt atat de intimidant?

- Nu, spun. Eu...

Imi zambeste iar eu ma fac si mai roaie in obraji pentru ca nu stiu ce sa spun.

- De obicei ai gura mare, acum ai ramas fara cuvinte?

- Nu, doar ca... In continuare sunt surprinsa. Nu te temi ca maine ne va asalta intreg liceul? intreb.

- Nu-mi pasa, recunoaste si ma bucur pentru ca nici mie. Nu ma intereseaza ce zice lumea. Eu te plac pe tine.

- Ma bucur.

Sunt atat de noua la chestia asta. Nu stiu ce sa spun, ce sa fac. Acum cateva zile nici nu ne bagam in seama cand treceam unul pe langa altul pe hol si acum suntem practic impreuna.

- Chiar am gura mare? întreb din senin și începe să râdă.

Doamne e așa frumos când râde.

E atat de dulce, din toate punctele de vedere. De la dulceata pe care o au buzele lui pana la cuvintele frumoase pe care le poate spune. M-am indragostit? Ah, nici mult nu mai am.

- Te duc acasa? intreaba cand ne-am decis sa plecam. Se facu deja 19:06. Cand a trecut timpul asa repede?

- Sigur. Dar trebuie sa ma duci la Amanda, stau la ea cat e tata plecat, ii spun.

- Ok, aproba din cap cand imi deschide portiera masini.

Nu imi vine sa cobor din masina atunci cand ajungem. Justin imi deschide portiera si cobor pana la urma.

Isi aseaza o mana pe soldul meu, eu sprijinindu-ma de masina lui. Imi mangaie obrazul cu degetul mare. Mintea mea asimileaza fiecare gest pe care il face, tot nu pot sa cred cate s-au intamplat intr-o perioada atat de scurta de timp. Ma saruta inainte sa ne luam larevedere. Cand intru in casa, uraganul pe nume Amanda Wirson sare de la geam.

- OMG! exclama ea cu o expresie care ar trebui fotografiata.

Am ras in timp ce urcam scarile. Ne-a apucat miezul noptii discutand despre cum a decurs intalnirea. Nu am scapat fara o amenintare cum ca daca voi deveni o vedeta, voi ajunge strangulata si atarnata de gardul scolii. Am jurat ca nu se va intampla, desi nu prea am idee cum va decurge viata mea de maine.

...

Am intrat in clasa la al patrulea curs, cu cateva minute inainte sa se sune. Am engleza si spre marea mea surprindere, Justin era si el aici. Surprindere pentru ca mereu intarzie la ora asta. I-am zambit in timp ce ma apropiam de el si din nou am fost surprinsa cand ma sarutat in fata intregi clase.