Spune-mi ce vreau să aud...

6.

Scarlett

- Hei, Amanda. Ne poți lăsa puțin singuri? Scarlett trebuie să plece în curând.
- Bine iubire. Ne vedem pauza viitoare, la locul nostru. Te iubi! zise brunețica și îl sărută pe obraz, iar apoi plecă.
- Ai înțeles, Scar, da? Vreau să pleci.
- Și eu vreau să rămân. Și nu-mi mai spune Scar. Ți-ai pierdut acest drept, iubire.
- Iubire?

Amanda aceea a ta a devenit mai importantã decât mine? Nu mai putut privi în față și să-mi spui pur și simpli "Am prietenă!" ? A trebuit ea să se arate și să facă totul mai complicat?

Îți zice iubire? De când? Doar eu îți zic așa fiindcă ești al meu. Sau cel puțin erai.

Te sărută? Brunețica aia micuță te sărută pe tine în fața mea? Cât tupeu...

Vrei să plec. De ce? Ți-am greșit cu ceva?

Iubirea pentru oameni ar fi trebuit să fie mai simplă. Totul s-a complicat în ultimul secol. Îți place de cineva? Atunci îi vei spune fără nici o jenă, vei ști că nimeni nu te va judeca sau bârfi la orice colț. Nu ai vrea și tu asta?

Eu... Eu ți-am zis iubire de față cu tine... Mi-e rușine... Tocmai... Tocmai eu te-am făcut și mai confuz, iar acum îți vei dori și mai repede să plec din viața ta. Dar eu nu vreau să plec. Vreau să rămân cu tine pentru toată viața, să avem o familie și să călătorim împreună în toată lumea. Să ne vadă toți pe stradă și să le fie ciudă, să-și dorească să fie ca noi. Vreau asta și probabil că și tu. Dar tu ai ales să te schimbi... Și asta îi doare pe cei din jurul tău, îi doar pe cei din trecut, mă doare pe mine.