Spune-mi ce vreau să aud...

EPILOG

Mi-am dat seama cine sunt prea târziu. M-am ascuns de ce am simțit prea mult timp. Mi-am creat minciuni doar ca să îmi satisfac setea nebună pe care am avut-o...

Am renunțat să mai lupt... Iar ăsta cred că e unul din cele mai mari regrete ale mele. Am abandonat bătălia în momentul cel mai important. Am plecat pur și simplu, considerându-mă o învingătoare, când, de fapt, eu eram cea mai mare pierzătoare.

Am renunțat la speranță... Cine suntem noi fără speranță? Nu suntem nimic, suntem incompleți... Speranța e la fel de necesară ca aerul și ca apa pentru noi... Doar că ea e pentru suflet, în timp ce celelalte două sunt strict pentru trup.

Am renunțat să iubesc cu adevărat... M-am temut că voi pierde pe oricine voi iubi... Îmi era frică să iubesc fiindcă îmi era frică de pierderea respectivă.

M-am ascuns... Regret că m-am ascuns. Am ridicat bariere imense între mine și restul lumii. M-am opus cunoașterii... M-am temut că dacă mă voi arătă, voi fi luată în batjocură...

M-am temut de toate acestea. Mi-a fost frică. Și nu a meritat. Am ajuns să regret totul și să-mi dau seama că nu pot repara nimic. Așa că tu, cel ce citești asta, trăiește orice clipă. Nu renunța la nimic pentru nimeni. Luptă!

N/A: sfârșit. Puteți arunca o privire și la 'Magazinul de bomboane' thx❤️