Spune-mi ce vreau să aud...

12.

N/A: Ne apropiem de finalul poveștii. Mulțumesc pentru efortul de a citi povestea!

Mă bucur că te-am părăsit. Au trecut ani de când nu m-am mai gândit la tine. Și uite că astăzi o fac. O fac fiindcă te-am reîntâlnit. Dar nu mi-ai provocat fluturi în stomac, așa cum o făceai mai de mult.

Am văzut că ești disperat. Ți-e sete de iubire. Iubire adevărată. Te-ai săturat de jucărioarele tale și vrei o familie. Păcat, cred că mai ai de așteptat ceva.

Nu-mi pare rău de tine. Nu te compătimesc. Îți puteai alege singur drumul corect. Nu aveai nevoie de un impuls. Dar asta a trecut și nu mai poți da înapoi.

Eu în prezent mi-am terminat studiile. Sunt un om ieșit de pe porțile învățăturii și care face primii pași în viață.

Te-am reîntâlnit pe lângă liceul unde ai studiat. Treceam în drum spre serviciu. Trec pe acolo în fiecare dimineață la 7:15. Iar tu mereu ești pe acolo, privind din umbră. Înainte-ți plăcea să fii în centrul atenției, iar acum te ascunzi.

-Cum mai ești? Ceva nou în viața ta? m-ai întrebat tu.
- Mă pregătesc... De nuntă, ți-am răspuns eu.
- Mă... bucur...

Dar nu te bucuri. O văd pe fața ta. Ești gelos. Că eu mi-am găsit pe cineva stabil în viața mea. Și tu nu.

El mă face fericită. Cel pe care l-am ales. Cel cu care mă voi căsători. Atingerea lui mă liniștește. Sărutul lui mă vrăjește. Îmbrățișarea lui mă încălzește. Iubirea sa e divină... E o iubire pe care o cauți întreaga viață.

- Tu cum mai ești? Ceva nou? te-am întrebat.
- Nu, nimic. Eu voiam să te văd... Și să-mi cer scuze...
- Scuze? am pufnit eu în râs, întrerupându-i fraza. Pentru ce?
- Pentru faptul că... te-am alungat, te-am rănit...
- Ohhh, dragule. Asta a fost acum mult timp. Și îți mulțumesc.
- Îmi mulțumești?
- Da... Adică, m-ai făcut să privesc lumea așa cum e ea cu adevărat. Am devenit o supraviețuitoare. Am reușit să cunosc succesul în carieră și în dragoste. Mă simt fericită...
- Cel puțin tu să fii... Știu că lucrezi la cea mai bună companie din oraș. Iar eu, eu încerc să supraviețuiesc cu puținii bani pe care îi fac ca barman. Eu nu sunt un supraviețuitor.
- Bineînțeles că ești. Doar că fiecare supraviețuim în felul nostru. Unii mai bine decât alții...
- Da... Poate așa e... Știi, a trecut mult timp de când nu te-am mai văzut. Dar... O frază de-a ta mi-a rămas adânc înfiptă în minte...Spune-mi ce vreau să aud...
-Ahhh, da. Pe vremea aceea eram o copiliță îndrăgostită care nu știa pentru ce trebuie să lupți. Trebuia să lupt pentru școală fiindcă ea urma să-mi definească viitorul. Și apoi pentru iubire. Dar ce să faci, vârsta...
- Da, vârsta...