Era o zi foarte insorita primavara -vara..Cateva raze calde treceau prin perdeaua subţire mângâindu-mă cu delicateţe şi pregătindu-mă pentru o nouă zi aparent normală, desi afara nu era tocmai cald.M-am ridicat incet-incetisor din pat, durerile aparand si determinandu-ma sa gem de durere, insa dupa ce m-am mai acomodat putin , am scapat de pijama, îmbrăcându-ma, ce-i drept,cu mare dificultate, cu alte haine apoi am coborât usor jos unde mama si tata îşi făceau rugăciuniea. M-am alăturat şi eu lor, luand mai apoi in liniste micul dejun.
Tata a terminat primul, asa ca i-a dat un sarut mamei pe frunte , insa cand a trecut pe langa mine, mi-a pus mana pe umar, strangandu-ma ,eu gemand incet de durere si tragandu-mi maneca hanoracului mai jos. El doar mi-a mai aruncat o privire patrunzatoare si a plecat, spunând vesel, un:
"Pa draga."catre mama, luandu-si geanta cu pranzul si cu roba proaspat spalata si iesind pe usa.
Eu in schimb am rasuflat usurat, clipind des pentru a nu lasa lacrimile cauzate de durere sa cada, mama aruncandu-mi aceeasi privire rece si taioasa ca a tatei.
Stii ca ai meritat pedeapsa aia. A spus ea pe un ton grav, in timp ce spala vasele.
Dar ... nu ti s-a parut cam exagerata mama?Nu crezi ca acele semne vor ramane vesnic acolo?Nu crezi ca sunteti prea duri cu mine?am spus, clar nervos de comportamentul ei cat si al tatei
De ce nu putem fi si noi o familie normala care...
Ce ai spus? Nu cred ca indraznesti sa imi vorbesti in modul acesta! S-a intors ea catre mine, aceea privire aparand din nou pe chipul ei.Aceea privire care nu imi placea, si care nu aducea nimic bun.Aceea privire care ma lasa gol si fara pic de speranta.
Oare Domnul ma vede acum?Oare ii pasa?M-am intrebat incercand sa nu ma las afectat de asta.
Eu nu cred ca tatal tau a gresit cu ceva si chiar il sustin.Insa cred iti trebuia mai mult timp in camera de pedeapsa ,deoarece vad ca nu te inveti minte.Acele semne vor ramane acolo exact cum vor ramane si acele tatuajele cu carte ti-ai murdarit trupul si sufletul. Acele semne satanice total neortodoxe!a urlat ea la mine, luand un făcăleţ si batand tare cu el in masa.
Nu... nu mai suport asta.!am mai spus eu, zbughind-o repede pe usa, cu lacrimi in ochi...
Si daca nu as fi plecat in aceea zi de acasa, poate nu s-ar fi schimbat nimic.Dar s-a intamplat.Multe s-au schimbat.Nu doar eu, ci si viata mea, lumea in care traiam, totul s-a schimbat pentru mine din acea clipă.
Si nu regret.
Tot ce regret, sunt pacatele pe care le ispasesc, cu, sau fara voia mea si poate pe care nu le pot indrepta.
Tot ce regret este ca voi fi mereu un fiu pacatos in ochii parintilor mei.
Dar, pacatul din aceea zi, pacatul acela... eu...nu il regret.
Si nu consider ca iubirea este un păcat.
!..................................................................!
Unele chestii le veti intelege pe parcursul cartii...
Deci primul capitol e varza, probabil (cel mai probabil) il voi reface.
Si nu stiu cand voi continua cartea, pentru ca imi trebuie o coperta.
CITEȘTI
The Sin:my happiness L.S
Fanfiction"Ei bine, se pare ca cel mai mare pacat al meu este ca am indraznit sa fiu fericit." Harry este fiul unei familii foarte respectate in cartierul in care traiesc.Par atat de normali, incat ti se par anormal de normali. Tatal sau este un preot de seam...
