The Sin:my happiness L.S

Capitolul 5

Au trecut cateva zile de la acel moment, iar eu părea ca nu aveam sa il mai uit, la fel ca si durerea copleşitoare a pedepseii pe care am primit-o in acea zi.

Abia pot repira fără sa ma doară. Ma doare inclusiv sa stau in pat, iar in timp ce gemetele mele slabe dau glas durerii cauzate de trupul meu znopit in bătaie, atât de lovit, de brutalizat, de indurerat, lacrimile dau glas durerii si disperarii ca Louis nu este aici,  cu mine.
M-as simţit mai bine chiar si daca l-as priviri, daca i-as simţit prezenta ,insa mintea mea halucinează, isi crează deja prea multe filme irealizabile si total absurde in acord cu realitatea.  Ma dor tare rau toate aceste lovituri ,atat pe plan psihic, cat si fizic,  iar singurul meu sprijin in acest moment este decât Dumnezeu, numai el stie cum indur toate astea si tot in numele Lui mi-am luat o bătută zdravănă :

Acum cateva zile *

Harry, fiule, e timpul pentru cină si rugăciune. Coboară jos. o aud pe mama strigandu-ma din bucătărie, astfel ca imi sterg lacrimile si imi dau cu niste apa pe faţă pentru a mai risipii din roşeaţa care imi acapareaza ochii de la atâta plâns. Nu imi vine sa cred ce s-a intamplat astazi la Louis. Si nu imi gasesc sensul gândurilor gandindu-ma dacă a fost bine sau rău ce am facut. Insa pot spune doar ca ma simt vinovat si totusi ii simt lipsa lui Louis... la fel cum simt si lipsa buzelor sale peste ale mele, in ciuda faptului ca suna atât de greşit... Of,  doar voi lăsa deoparte aceste ganduri si voi merge la masă.

Ma coborat incet scările si cu paşi mici, asezandu-ma la masa alături de mama si tatăl meu si începând rugăciunea. Dupa terminarea acesteia am inceput sa manaca in linişte, la un moment dat vocea mamei spărgând liniştea.

Ce e aia de pe gâtul tău Harry!? Si atunci m-am albit la faţa, tacâmurile cazandu-mi din maini, iar mâncarea alunecandu-mi sub forma unui nod sufocant care credeam ca ma va asfixia.

O Doamne, acelea sunt nişte semne satanice dragă, cum ai putut sa faci asa ceva? Asa te-am crescut?
Spune-mi unde si fost azi Harry! A zis tata, clar dezamagit si nervos.

Păi  eu... Inecat practic in propriile cuvinte.

Acum! A urlat acesta.

Pai eu...am... am fost la.. La un prieten...si Am spus  lăcrimând si ochii acestuia au ieşit din orbite.

Si... si... eu cu... el...nu am mai putut continua deoarece brusc am primit o palma asa de puternică, încât am căzut de pe scapun, lacrimii inundându-mi obrajii.

Noi....noi doar ne... prosteam ..iti jur! am urlat disperat, însă acesta m-a luat lipidu-ma puternic de perete .

Mai si minţit pe dedeasupra, satana poate ti-a împuiat mintea cu tampenii, dar lasa ca te voi ajuta eu sa ajungi din nou in gratiile Domnului! a spus acesta dur tarandu-ma practic după el.

Nu! Te rog! Nuu! am plans eu, dar era in zadar. Si-a scos rapid unealta torturii si a inceput sa ma biciuiasca fara milă , pana am leşinat

*

Seara aia a fost oribilă. Nu cred ca mi-am mai luat bătaie ca aia pana acum sau ca voi mai avea semne atât de adânci ca acelea... Imi e asa de milă de mine, măcar mie sa imi fie daca nu si altcuiva.

Harry! Harry! am auzit un glas ca prin vis si m-am uitat la ceas constatand ca era 7 seara.

Harry! Am auzit din nou acel glas si m-am târât pana la fereastră. Era Louis! Vai, trebuia sa il fac sa plece inainte ca părinţii mei sa il vadă! Ce bine cel puţin ca ei erau in gradina din spate, dar cat poate dura pana il vor si auzi? Trebuie sa ma grabesc. Am inceput sa corbor scarile repede încercând sa ignor complet durerile aprige pe care le aveam.

Am deschis repede usa si am iesit pe ea, imediat Louis aparandu-mi in cale.

Harry ce bine ca te văd! A început acesta, dar l-am intrerupt rapid.

Trebuie sa pleci Louis! I-am spus ingrijorat ca părinţii mei se pot întoarce in orice moment

Uite Harry, ştiu ca poate nu a fost bine ceea ce am facut ,dar eu chiar te plac cu adevărat si nu m-am putut controla, pur si simplu. Imi pare rău. Mi-a spus îndepărtându-i parul ce mi acoperea ochii si in acelasi timp, urma mof si urâtă de pe faţă.
Aveam ochii in lacrimi, nu imi venea sa cred ce tocmai spusese .Ca el... ma place, s-a simţit atat de bine sa simt ca cineva chiar ma doreşte .

Uite, nu e vorba de asta... eu... si eu te plac Louis.

M-am uitat rusinos la el, acesta daruindu-mi un sarut scurt pe buze care s-a simtit atat de bine si mai apoi un zambet atat de gingas.

Mana sa isi gasi locul pe obrazul meu, mangaindu-mi asa de uşor urma vinetie ,ca nici nu ma durea cand o facea el.

Cine ti-a facut asta? Se uită confuz si nervos in acelasi timp.

Eu... e complicat...  E tot ce am putut spune, înainte ca urechile mele sa intre in alerta ,auzind nu foarte departe vocile părinţilor mei cum se apropiau.

Dar vreau sa vorbim, vreau sa stiu cine ti-a...

Louis, trebuie sa pleci! l-am întrerupt repede, clar presat de timp.

Nu. Nu plec pana nu aflu tot adevărul. Spune acesta, simţind cum stresul cum ca părinţii mei erau prin apropriere ma mânca de viu.

Bine ,vino la miezul nopţii aici si iti voi spune tot ce vrei sa sti, doar pleaca te rog daca nu vrei sa ma vezi in spital sau chiar la morga! I-am spus repede înainte ca acesta să  accepte, sa imi mai arunce o singură privire trista ,plecand intr-un final.