Imperiul nebuniei

Carnavalul

   Nu voiam să mai fac nimic după acest incident,dar știam că i-o pot plăti acelui om cu vârf și îndesat,am așteptat,am dormit încă o oră până ce telefonul meu bâzâia alarmant,George mă sună din locuința sa,voia să afle starea mea,nu i-am putut spune mai mult,cu siguranță și-ar fi pierdut controlul și ar fi făcut o prostie.Îmi îmbrac uniforma și mă îndrept spre secția de poliție,nu iau mașina,merg pe jos,totul părea schimbat acum,mult mai multe infracțiuni au loc în micul oraș-capitală,din fericire existăm noi.Deschid ușa și intru,Wally și George mă așteptau în fața biroului,îi salut și intru,acolo,șeful meu așezat pe scaun mă privește trist și oarecum speriat,îmi aruncă în față un nou dosar și un alt contract.

  -Nu i-am putut opri Dilly,sunt niște persoane înfricoșătoare,aș fi putut să le-o spun în față să dispară cu toată hârțogăria lor,dar colegii noștri și-ar fi pierdut locul de muncă.

-Ce vrea să însemna asta,șefule?

-Veți deveni din nou gărzi de corp pentru președintele Sweet.Știu de legăturile ciudate dintre tine și acel om ,te-aș fi putut ajuta să dispari în câteva zile,să pleci într-o altă țară,dar acum am mâinile legate.Nu aș fi vrut să pierd unul din cei mai eficienți ofițeri ai mei ,dar nu-i puteam pierde nici pe ceilalți pentru un singur om.

-O vom face.Am luat contractul în mână și l-am strâns cât de tare am putut,trebuie să-l ucidem,asta mi-am spus atunci,dar nu aveam pe nimeni alături de mine,îi aveam doar pe băieții mei,dar era prea puțin.

    Cum urma să fie carnavalul anual,președintele avea să fie prezent acolo,ne-am pregătit armele și am așteptat,seara s-a lăsat ușor peste lumea de foc,mă aflam în camera mea și priveam cum părea că dispare la orizont,mă ridic rapid,sar în mașină și ajung în fața casei președintelui,Wally și George erau deja acolo,imediat și președintele apăru pe ușă,un costum vișiniu ,îl făcea să semene tot mai mult cu un monstru roșu plin de ură.Șoferul limuzinei se ridică de la volan și-l poftește în interior pe Lieber,în prima mașină din față se afla George,în cea din spatele limuzinei,Wally,ambii însoțiți de alți ofițeri de poliție și eu am ocupat locul de lângă președinte.

    Lumina mortuară din interior mă făcea să mă sufoc acolo alături de el,totul mă făcea să leșin de parcă aș fi fost otrăvită cu răutatea sa,nu puteam deschide geamul,oricând un lunetist putea să-i nimerească țeasta,privirile ni s-au intersectat ,un zâmbet tâmp se afișă pe fața lui,stând lângă geamul șoferului i-am cerut să mărească viteza.

 În sfârșit carurile alegorice frumos colorate și interesante,eram la locul potrivit,acoperișul mașinii fu îndepărtat și președintele zâmbitor își salută poporul,câteva flori aruncate de copii au aterizat în mâinile lui și-n părul meu,oamenii fericiți,toți se bucurau de acea atmosferă falsă,dar nu știau că sunt conduși de un monstru,am zâmbit și eu alături de el până când limuzina a parcat în fața unui magazin nou.În aceeași zi se inaugura și o bombonerie,borcanele de sticlă foarte strălucitoare îmi făceau cu ochiul,drajeuri,jeleuri,bomboane tari cu umplutură,toate erau într-o ordine perfectă,după tăierea fundei,un val de copilași pofticioși urmați de bunicii lor au dat năvală și au cerut tot ce era mai dulce,mai acru sau mai sărat,am intrat și eu alături de președinte,am cerut o cutie de bezele umplute cu jeleu de lămâie și o alta cu ciocolată amăruie.Președintele un om fără poftă de bomboane,nu comandase,diabetic.

  Odată cu părăsirea magazinului,un foc de armă se aude în urechile mele,îl pun jos pe președinte și scot pistolul,privesc în jurul meu,clădirile și sus pe un bloc foarte înalt un țintaș ,trag trei focuri,un singur glonte îl lovește în umăr și cade ca secerat de la acea înălțime,a avut noroc de prelata cafenelei,am scos cătușe și m-am rugat să fie conștient,noroc,nu-i cunoșteam fața,l-am prins și l-am așezat în prima mașină,am vorbit cu el,rapid mi-a prins mâinile și mi-a băgat un bilet în haină.

  Era unul din Rezistență.