Imperiul nebuniei

Biletul

  La secție încerc să vorbesc mai mult cu lunetistul,nimic mai mult,totul este în van,lovesc din nou în masă ,îl prind de guler și cer mai mult,dar primesc aceleași răspunsuri,separat,privirile noastre vorbesc pentru guri,ochii săi se mișcă insistent către haina mea,îl anunț că totul este în ordine și apoi de parcă l-aș fi ars începe să scuipe tot.

   -Am vrut să-l ucid pe președinte ,pentru că mi-a cerut să mă mut împreună cu familia  mea ,obținuse un ordin prin care casa mi-a fost demolată și am ajuns pe drumuri.

 Doar atât și mașina închisorii sosise,când l-am urcat în ea,mi-a spus un -mulțumesc- încet și dus a fost,nu l-am mai văzut de atunci,nimeni nu a observat mai nimic,ceea ce era bine pentru mine și pentru băiatul ce tocmai plecase.Acasă,îmi dau haina jos și un plic sare din sutienul meu,îl deschid,câteva fotografii ale celor din Rezistență,o hartă însemnată și un bilet destul de lung adresat mie.=Ofițerule Dilly,vă informăm că dorim să faceți parte din acțiunea noastră contra președintelui Lieber Sweet,consultându-ne cu șeful dumneavoastră,Duncan Mordecai,de altfel și strategul nostru,vrem să ne unim forțele pentru o cauză nobilă,multe persoane sunt implicate în acesta,persoane la care nu vă așteptați,vă cerem ajutorul.=

  Cunoșteam adresa,aveam pozele,m-am îndreptat spre un vechi restaurant,Homarul Verde,unde am dat de restul adunării,bucătari,profesori,elevi de liceu,studenți la facultate,am început să discutăm rapid,conturi false,bani dispăruți,un viitor război cu celelalte state,informații care mă bulversau și care mă lăsau mută de uimire,totul era și mai rău decât un mic viol.Nu am spus mai nimic despre ceea ce am pățit,dar nimic nu scapă de ochii celor ce vor să trăiască,o microcameră a fost implantată în uniforma mea,putând observa ceea ce a îndrăznit să-mi facă și chiar strada subterană pe unde se crede că poate scăpa,vorbind pentru ultima oară mi-au dat un nou bilet și am plecat spre casa mea,eu voiam să-i susțin,dar am tăcut și am fugit rușinată de faptele lui.

  Primesc tot mai multe telefoane și mesaje,o nouă întrunire.Am ajuns să ne vedem chiar în subsolul hotelului părăsit,am făcut multe planuri de a-i prinde pe președinte și subalterni lui,totul a fost stabilit într-un final,uciderea lui va fi chiar după trei săptămâni,nu credeam că voi spune asta vreodată,dar îl voi omorî pe unul dintre prietenii mei din copilărie,știu că trebuie să trec peste acest șoc și să mă gândesc că voi face asta pentru binele țării și pentru cei din jurul meu.

 Nu voiam să primesc decorații sau să fiu acel erou care îi salvează pe ceilalți doar pentru a-și vedea numele scris într-o carte de către un autor obscur care devine faimos .Cu toate că îl urăsc și aș vrea să dispară pentru totdeauna,instinctul dreptății din suflet îmi spune că trebuie să-l prind și să-l închid,să trăiască între patru pereți.Ies din subsol și privesc lumina orbitoare ,o femeie țipă speriată într-un colț al străzii,Wally și George nu sunt cu mine,mă voi descurca.

  Mă strecor din colț în colț,mă târăsc pe jos și ajung lângă ei,ea nu este singură,mai are un copil alături de ea,pungașul ținea pistolul la capul copilului în timp ce mama sa arunca pe jos din poșetă tot ce avea de valoare,bani,carduri,bijuterii,telefon,tot,am fost văzută,trage de trei ori,sunt nimerită în umărul și piciorul drepte,trag și eu de câteva ori,până țintesc mâna lui,noroc,scapă arma pe jos,alerg spre el și mă năpustesc asupra sa,îl dobor.Scot cătușele,văzându-i fața,mi-l imaginez pe Lieber,sun la centru și o ambulanță și o mașină sunt trimise în zonă.

 Sunt bandajată și primesc un apel de la domnul Duncan:

-Vei primi noul bilet!