Imperiul nebuniei

Șocant

   Aștept venirea sa,îngrijorată nu știu cum să reacționez,poate mă va omorî,poate îmi va face ceva mult mai groaznic,dar nu puteam să rămân tăcută,trebuia să vorbesc pentru fiecare membru ucis ,doar eram încă o componentă a poliției capitalei,un veritabil ofițer.

    Ușa începe să scârțâie ușor,alerg spre ușa camerei mele și intru foarte rapid,îmi așteptam sentința ,când pe sub ușă apărură două dosare,unul roșu și unul albastru,cu groază le-am luat în mâini și le-am deschis,ochii mei au început să urle cu lacrimi vâscoase ce se scurgeau foarte greu pe obrajii mei colorați de furie,Wally și George au fost condamnați la 13 ani de închisoare,urmând ca-n ultimul an să fie omorâți prin otrăvire,după mine o sentință fără sens ,după o minte bolnavă ca a sa,însemna ruperea oricărei legături cu o persoană care mă putea sprijini,am rămas la mâna lui acum,armele mi-au fost luate și puse în sertare încuiate.

  Nu am rezistat,dar nu m-am putut revolta,voiam să mai trăiesc puțin pentru a mă putea ridica și lupta împotriva sa,dar trebuia să-l salvez în același timp,totul era paranormal,mă aflam la mijlocul unei funii într-un parc de distracții,la stânga mea,eliberarea și 5 ani de închisoare,un fleac,la dreapta ,acest rege al sângelui și al nebuniei spontane,acest vrăjitor care-mi întindea mâna,impas.M-am ascuns în acea cameră timp de 15 zile,mâncarea o primeam prin majordom,totul era făcut de el,în acest timp,răzbunarea lui deveni și mai groaznică.

     Oamenii au fost uciși sau au fugit ,animalele au fost prinse și arse în crematorii,sângele se scurgea  pe pereții blocurilor,sângele era în canal,pe străzi,pe ferestre ,în nisip,chiar și -n mașina de înghețată,totul era mort,doar noi mai eram,armata sa,majordomul,eu și el.Plânsete,urlete,durere,nefericire,nu am auzit nimic,deoarece le aveam și eu,am pierdut tot.

     Am ieșit din camera mea și am început să mă plimb pe străzile capitalei,străzile goale,nici măcar un cuib de porumbel,nici măcar o floare,praful se ridica în aer victorios,știa că noi ,oamenii,am pierdut în fața sa,brusc ,un om alerga  speriat,prima ființă rațională pe care o întâlnesc,bietul bărbat se prinde de hainele mele cu mâinile sale pline de tăieturi.

   -Salvează-mă,te rog!Te rog!

 -Nu pot face nimic,trebuie să fugi.Fugi acu...

     Nu apuc să termin cuvântul și un soldat îl prinde de gulerul hainei,îl scuipă și sugrumă rapid,chiar în fața mea,nu pot privi,dar sunt obligată să o fac,ochii fugarului se mișcau necontrolat și lăcrimau rapid,sângele ieșea rapid din nasul său,limba ieșea afară din gură ,parcă cerând ajutor de la cer,dar era prea târziu,a murit.

   Monstrul a învins ucigând nevinovații.