Imperiul nebuniei

1915

    Am terminat liceul cu note grozave,excelente,dar Lieber a fost și mai și,chiar marele premiant,m-am bucurat pentru succesul său,credeam că va muri imediat după trista ciudățenie de atunci,dar a rămas tare,oarecum rece față de lume,dar prietenos cu mine.Imediat după ce am absolvit,am reușit să intru la o academie de poliție,am excelat acolo,nimeni nu credea că o fată ca mine ar fi putut atinge o armă și să tragă chiar perfect,cap,inimă,sub centură.Am primit un post de polițist de teren,uneori sunt solicitată ca ajutor în zona de criminalistică.Acum beau doar o cafea și stau la masă alături de colegii mei ,așteptăm ordinul șefului pentru a putea pleca în urmărire,ce palpitant spuneam eu.

 -Dragii mei camarazi,să dăm o raită prin oraș.Este timpul să înfigem gloanțele în niște huligani care ar supăra o bătrânică sau ar deranja o mamă ce-și duce copilul spre casă,sau cel puțin să-le dăm o amendă.

  Am sărit în mașina mea alături de George Rain,partenerul meu loial ,am pus cheia în contact,alarma pornită și bum,am condus mașina care se deplasa ca un fulger,când am dat de răuvoitor,un tânăr care ar fi vrut să se arunce de pe un bloc de 20 de etaje,avea ceva în figura sa care îmi dădea senzația că-l cunoșteam.Am luat liftul și am ajuns pe acoperiș,pompierii au sosit aducând grăbiți salteaua,inima îmi bătea din ce în ce mai repede,alarmant,putea pieri,bietul om.Eram la 3 metri de le când îl strig.

  -Lieber,de ce stai pe acoperiș,dă-te jos de pe margine și apropie-te de mine,sunt eu Dilly.

 Nu înțeleg de ce i-am pronunțat numele,a fost ceva automatizat,dar creierul meu nu a dat greș,acel om cu păr roșcat care s-a întors spre mine era chiar el.Fără să repet a doua oară a venit lângă mine și m-a îmbrățișat.Atunci George a spart ușa ce ducea spre acoperiș și a ațintit pistolul spre tânăr.L-am ascuns sub uniform mea,m-am ridicat în picioare și l-am pălmuit pe ajutorul meu.

-Puteai atenta la viața acestui civil prin purtarea ta,acesta ar fi comis suicid și am fi pierdut un membru onorabil al acestei comunități.Acum însoțește-l în lift,voi veni și eu imediat.

-Am înțeles ,doamnă.

-Scuză-mă,camarade,dar încă nu am găsit omul care să-mi pună inelul pe deget,deci rămâi doar la Dilly.

-Am înțeles,Dilly.

Am început să caut urme,amprente cum  că ar mai fi fost o persoană implicată,dar nimic,a făcut-o din proprie inițiativă,trist,acest om nu merita așa un sfârșit.Ajunsă jos pe sol,am început să mă simt și eu mai bine,în mașină era acel băiat,acum înalt,atletic,dar purta ochelari.Mă privește uimit,după care începe să vorbească ușor.

 -Se pare că ne întâlnim din nou,viața mea nu a fost tocmai perfectă în oraș,am renunțat la el și m-am înrolat în armată unde am primit și un titlu.Dar nu am făcut mare lucru,am fost propus pentru un post mult mai important,l-am acceptat,dar participând la război,am fost obligat să mă căsătoresc cu fata unui președinte.

-Da,ai avut timp pentru toate.Dar de ce ai vrut să te arunci?Care a fost motivul?

-După căsătorie,tatăl ei a murit și am fost propus pentru postul de președinte,de atunci nu am mai avut timp de mine și am ajuns aici ,pe bancheta mașinii tale lângă asistentul tău,George.Am o armată,sunt stăpânul unei țări și eu mă plâng fostei mele colege de bancă.