My story,My fights. (1D)

Capitolul 1.

Fuck,dimineață,dimineață,dimineață,urăsc diminețile.Cum  aud din bucătărie vocea lui Tobi țipând: Fetelor,la masăăăăăăăăăă. Mda,frate model.Măcar face de mâncare. Dar la ce-mi trebuie mie mâncare?Mă bag la loc la somn.Și adorm.Și parcă după 10 minute vine Tobi și mă trezește.

-Trezirea,Angie. !

-5 minute...

-Hai că azi e prima zi de școală.Nu vrei să întârzii.

-Dar nu vreau la școală.

-Hai să îți cunoști noii colegi.

-Nu vreau colegi noi.

-Hai măăăă.

Mi-a luat plapuma de pe mine și mi-a tras stolurile.

-Ce pana mea?

Până la urmă m-am ridicat din pat,m-am îmbrăcat,am luat un măr și o geantă și am plecat spre școală.Și...Pe unde naiba o iau?Off,Londra,oraș nou,nu era mai bine în Los Angeles.

-Hai s-o luăm pe aici.

-Sora mea pe post de GPS.

-Hai pa.

În sfârșiiit,am ajuns,cât a durat drumul.

-Noi pe aici?

-Da,de ce întrebi?a spus abigail cu o privire rece.

-Voi arătați la fel.

-Da,gemene,probleme?

-Eu sunt Dave,și în orice moment m-aș combina cu una dintre voi.

-Hai paa. !

 Mda,lume serioasă pe aici. :))) Am luat un caiet de notițe și am intrat în clasă.În fața clasei intră o femeie cam tânără,maxim 40 de ani.

-Auziiii,dar cine-i asta?

-Probabil viitoarea noastră dirigintă.

-Avem două colege noi.Gemenele în fața clasei,vă prezentați.

Cu pași timizi am înaintat amândouă în fața clasei.Ochii tuturor le erau ațintiți înspre noi.

-Bunăă,eu sunt Abigail.

-Iar eu Angela,dar prietenii îmi spuneau Angie.

-Suntem gemene,dar vă puteți da seama de noi, deoarece eu nu am aluniță deasupra buzelor,iar ea are.Iar ea are tatuat senul infinitului pe braț,iar pe deget o fundiță,iar eu am o pasăre.

-Hai totuși să nu vorbim de tatuaje la școală. Voi nu stați amândouă în aceeași bancă,treceți una cu Sasha și una cu Aisha.

M-am pus în bancă cu Sasha,o fată înaltă și roșcată,și foarte de treabă.Aisha e soră-sa,o scorpie,din câte am auzit de la Sasha,dar na,așa sunt surorile.Am înțeles că cea care stătea în fața clasei urma să fie diriginta noastră,și că o cheamă Jessica.E profesoară de engleză.Dar nu-mi place aici.Vreau înapoi în LA,la mama și la tata,îmi pare așa rău că ne-am certat cu ei.m-am săturat de mâncarea făcută de Tobi.Mă rog,nu știu cum au trecut 5 ore,și a trebuit să ne întoarcem spre casă.Bine că am reținut drumul.Am ajuns la o trecere de pietoni,și am dat să trecem,dar un șofer dintr-un range rover nu ne-a văzut,și a pus frână bruscă chiar lângă noi,în timp ce eu am pus mâna pe barele alea și m-am tăiat.Atunci un băiat creț și cu o pereche de ochelari pe ochi a ieșit din mașină.

-Doamne,îmi pare așa rău.

-Îți pare rău?Era să o calci cu mașina pe sora mea. !Te simți bine?

-Nu.

-Lasă,e Ok.

-Nu,pe bune,îmi pare rău.

-Nu,nu e nimic,sunt două simple tăieturi.

-Lasă-mă să văd.

I-am arătat palma.

-Oh,doamne,ce nasol e.Stai să îți aduc un pansament,am în mașină.

-Nu,nu,ajung imediat acasă.

Mda,da ce să îi mai zici?A fugit repede să aducă un pansament.

-Nu,pe bune,mă simt prost.

-Și eu mă simt prost,și totuși perfect.Văd o persoană care nu zice nimic când mă vede.

-Ce să zic?Te cunosc?

-Sunt Harry.

-Bine,dacă zici tu.Eu sunt Angie,iar ea e sora mea,Abigail.

-Heiiii.

-Văd dublu și îmi place.Sunteți noi în Londra?

-Da.

-Șii,de unde veniți?

-Din Los Angeles.

-Drăguț.Mă mir că nu mă cunoașteți.

-Harry și mai cum?

-Edward Styles.

-Tu ești din trupa aiaaa..

-Aaaa,vezi că știi?

-Zi cum se cheamă trupa.

-One.......

-One Direction.!

-Așaa. !

-Îmi pare bine de cunoștiință.Noi plecăm.

-Fără să îmi luați numărul?

Am început amândouă să râdem.Ne-a dat numărul lui,și am plecat acasă.Tobi nu era ajuns.Probabil era și el la facultate.Am mai stat puțin iar eu am luat laptopul.Am intrat să mă documentez despre această trupă de care nu prea am auzit.One direction.Erau drăguți toți,dar dintre toți,Harry mi-a atras cel mai mult atenția.

-Te rog spune-mi că nu te-ai îndrăgostit de urâul ăla.

-Urât?!Era chiar foarte frumos.

-Ba nuuu.!Și ce mai aștepți?Sună-l.!

Am luat telefonul și am sunat la el.

-Bună.!Sunt Angie,mă știi,nu?

-Evident.Cum mai e cu mânuța?

-Cu mânuța?Au trecut câteva ore,am cam uitat.

Atunci a intrat Tobi în cameră.

-Lasă telefonul.Veniți puțin.

-Harry,trebuie să închid.

-Stai.!Nu vrei să ne vedem la patru la o cafea?

-Ok.

-Vin eu și te iau.Vorbim mai târziu.Paa!

Am închis și am mers în bucătărie,unde Tobi mă aștepta.

-Ce s-a întâmplat?

-Mama...Mama și tata au avut un accident de mașină. !

-Ce?

-Da...Mama,de pe patul de spital m-a sunat. Ea a murit.Tata e în viață,și a spus să vă spun tot adevărul.

-Adevărul?Ce adevăr?

Am izbucnit în plâns.

-Nu plânge.

-Voi două sunteți adoptate.La 1 an jumătate,inițial mama și tata au vrut să o ia doar pe Abigail,dar când au aflat că sunteți gemene v-au luat pe amândouă.Tata la început nu a fost de acord cu tine,Angie,și a luat o brichetă și te-a ars pe mână.De aia ai făcut tatuajul,ca să îl acoperi.Ai crezut că e semn din naștere,dar nu e.Sut urmele de la acea arsură.Și noaptea în care te-a ars a fost o noapte foarte urâtă.El a încercat să te omoare.A luat un cuțit,dar am intrat eu în cameră și m-a lovit pe mine.Până la urmă s-a împăcat cu ideea.

-Ah,te iubesc. !

L-am îmbrățișat pe Tobi și am plecat în camera mea.M-am trântit în pat,am luat o pernă și am început să plâng.Deodată îmi sună telefonul.