My story,My fights. (1D)

Capitolul 11.

Mulțumesc,încă odată @xSkyfallx (fosta @_Heaven_ ) pentru copertă.Cum am spus,capitolul acesta ți-l dedic. :*

-Vreau să știu cine sunt.Nici nu îmi cunosc numele adevărat de familie.

-Și cât stați?a întrebat Niall cu privirea în pământ.

-Nu știm.Cam două luni...am spus uitându-mă spre Harry.Era mega nervos.A lovit cu pumnul în masă.

-Harry,fii calm.a spus Abigail cu dispreț.

-Cum mai vrei să fiu calm?

-Nu sunt 2 ani,încetează.

-Abigail,tu ai înnebunit?Angie încă nu își amintește bine lucrurile,nu distinge binele de rău.

-Ba își amintește.Crede-mă,o cunosc mai bine decât o cunoști tu.

-Dar eu țin mult mai mult la ea.

-Nu te mai purta ca un copil.Va fi bine atâta timp cât va fi cu mine.

-Nu,nu va fi.Se vede cât bine îi dorești.Aici e apărată.

-E apărată?De cine,de tine,care nu ai niciun drept?Fițele tale de vedetă rezolvă tot.Te porți penibil,ești penibil.

Nu mai suportam să văd cum se ceartă din cauza mea.Am plecat spre dormitor,am încuiat ușa și am început să plâng.

Harry’s POV.

Am privit-o cum pleacă,fără să îi spun ceva.Nu o puteam lăsa să plece pur și simplu,cu scorpia asta.

-Acum?Stai și te uiți la mine ca ultima săracă.

-Tu,numai tu ai făcut-o cum este acum.Închisă în ea.De ce Harry?

-Nu eu am făcut-o să fie așa.Ea și-a amintit ce a pățit și acum...

-Mda.

S-a ridicat de pe canapea și s-a dus spre cameră.A bătut în ușă,dar vocea stinsă a lui Angie se auzea încet.

-Nu intrați.Vreau să fiu singură.

-Vezi Harry?

Am luat-o de antebraț.

-Nu mai pot,termină.Te-am înghițit cât am putut,dar nu mai pot.

-Dă-mi drumul idiotule.

Se zbătea.

-Nu.Până nu îmi spui ce ai cu mine.

-Știu că nu ești iubitul perfect pentru ea.

-Dacă ea mă iubește,și eu o iubesc,ce trebuie mai mult de atât?

-Să o lași să fie liberă.

-Ea nu își amintește bine toate lucrurile.

-Ba da.

                                  ***

Angie’s POV.

Perfect.Exact acum începe să plouă.Eram prea departe de casă.Și nu mă interesa dacă e frig.Simt stropii de apă cum se preling pe mine.Mi-am adus genunchii la piept,mi-am pus capul între palme și am început să plâng.Știu că Abigail și Harry nu se suportă,dar nu vreau să se certe din cauza mea.Aș fi dorit să plec,să văd cine sunt,dar nu vreau să îl las pe Harry.Îi iubesc la fel de mult.

-Sunt aici.am auzit vocea lui Harry.

Puteam să jur că e doar în mintea mea.Dar când mi-am întors capul l-am văzut.Avea cârlionții uzi,părul lui stătea perfect drept.Stâtea în stânga mea pe bancă.M-am apropiat de el și l-am  îmbrățișat.Era așa rece.Ne-am ridicat amândoi de pe bancă.S-a apropiat de mine și m-a...Sărutat.Nu toate fetele au norocul de un așa sărut în ploaie.Eu am avut.O adevărată luptă se dădea între limbile noastre.Un fior îmi cuprinsese tot corpul.Ploaia,și sărutul făceau o echipă perfectă.Când buzele noastre s-au desprins,ne-am uitat unul la altul,destul de confuzi.