My story,My fights. (1D)

Capitolul 5.

-Dacă se întâmplă ceva cu ei,eu mor.Mă sinucid Harry.Sunt frații mei.

-Nu se va întâmpla nimic.

-Dacă au murit?De ce asistentele alea erau așa de stresate?

-Nu au murit.Sunt în viață,amândoi...Dar în comă...Și se vor face bine.Să sperăm.

-Andrew,îți mulțumesc pentru că m-ai anunțat.

M-am dus sus,în salonul lor.Erau multe asistente acolo.Am intrat și am început să țip.

-Vreau să îi văd.Sunt bine?

O asistentă m-a condus afară.Harry a venit la mine și m-a îmbrățișat.Eu m-am zvârcolit,apoi m-am dat doi pași în spate..

-Ei nu au murit,nu?Sunt bine,da?

Harry oftă.

-Mă tem că nu.

M-am așezat pe scaun.Țipam.Plângeam.Atunci Andrew s-a așezat lângă mine.

-Nu a murit nimeni.Pe Abigail au resuscitat-o,e mai bine,Tobi e...Puțin mai rău...

-Dar ce au pățit?

-Din câte am auzit,un băiat a intrat cu mașina în ei.

Mi se făcuse rău.Am căzut pe jos.Tremuram toată.Atunci asistentele au ieșit din salon.Harry s-a dus să vorbească cu ele.Eu stăteam acolo,cu Andrew,plângând.După cam 3 minute a venit la mine cu tot cu asistentă.

-Poți să îi vezi.Haide,se simt bine.

Harry m-a ridicat.Am intrat și amândoi erau bine,stăteau întinși pe pat.Încă eram speriată.

-Angie!Ai venit!

-Nu vă puteam lăsa singuri.Dar Tobi?

-Tobi e în...Comă!-a spus Abigail,aproape plângând

Nu puteam crede.Mi-am pus mâinile la ochi și am început să plâng.Deodată se auzi țiuitul ăla care mi-a făcut pielea de găină.Am ieșit pe hol și am început să țip după o aistentă.A intrat în salon.

-Nu.Nu e bine.Trebuie să chemăm doctorul.Repede.

Am fugit repede spre cabinetul unde stătea doctorul.Am intrat fără să bat.

-Domnule doctor.Veniți repede.E fratele meu.

A fugit repede în urma mea.Acel țiuit nu se mai auzea.

-Trebuie să îl resuscitați.

-Pot să stau cu el,cât timp îl resuscitați?

-Nu,domnișoară.Îmi pare rău.

L-au dus într-o cameră cu multe aparate.Și pe mine nu m-au lăsat să intru.Stăteam în brațe la Harry.După câteva momente de așteptat l-au scos cu o targă din sală.

-Cum se simte?

-E mai bine.Dar tot mai are nevoie de îngrijiri.

-Vezi?E bine.!

-Poți pleca acasă să te odihnești puțin.

-Da.Hai acasă!

-Ok,dormim în seara asta și mâine dimineață venim.

-Hai.

-Dar stați.Jos e plin de papparazzi și fane nebune.a spus Andrew pe un ton grijuliu

-Uf,și pe cealaltă parte nu putem ieși?

-Haide pe aici.Pe mine nu mă deranjează.

Am mers jos.Harry mă ținea de mână,și când am ieșit am fost asaltați de un val de fani.Harry mi-a șoptit: