My story,My fights. (1D)

Capitolul 10.

Vă mulțumesc celor care îmi citiți povestea.S-au făcut 10 părți.Mi-am aproximat eu așa și cam încă 20 de părți vor fi.

Mulțumesc @_Heaven_ pentru coperta nouă.Îți voi dedica următorul capitol,acesta i l-am dedicat deja cuiva.

Am auzit țipete din dormitor.Am fugit repede,speriat,să văd ce s-a întâmplat.Angie se zbătea și țipa.Am pus repede mâna pe ea și i-am strigat numele,ca să se trezească.Mi-a sărit în brațe când m-a văzut.

-Întuneric,nimeni nu mă ajuta,eram legată.Harry,nu pleca.

-Nu am plecat,eram în living.

 A pus capul pe pieptul meu,iar eu i-am pus palma pe cap.Plângea,iar eu eram speriat.Am întins-o cu grijă pe pat.

-Nu vreau să adorm.Dacă visez din nou urât?

-Nu visezi.Voi sta aici cu tine.

S-a întors cu spatele la mine și am adormit amândoi.

                             ***

Angie’s POV.

Iar nu e aici.A spus că stă cu mine.E ora 10.M-am ridicat încet,și m-am încurcat între uși.Care duce la bucătărie?Am intrat în living,și de acolo încă o ușă.Asta cred că e bucătăria.

-Neațaa.am spus somnoroasă.

-Hei,neața.Ce faci?Cum ai dormit?

-Bine.De ce ai plecat?

-M-am trezit mai devreme și nu am mai putut sta în pat.Așa că ți-am pregătit micul dejun.

-Aww,mersi. :* Te iubesc.

-Și eu.

L-am îmbrățișat.Simțeam nevoia să îmbrățișez pe cineva.În brațele lui mă simțeam protejată.Aș fi vrut să stau așa mereu...

-Mănâncă.Ți se răcește mâncarea.mi-a șoptit la ureche.

M-am așezat pe scaun și am privit în farfurie.O prăjitură și o cană de cafea.Era puțin,dar arăta delicios.Am luat o gură de cafea.Era bună.

-Cunosc gustul ăsta...am spus luând o gură de prăjitură.

-E făcută de sora ta.De Abigail.

-Mama.Ea făcea prăjituri așa...

-Mama ta?a spus lăsând privirea în jos.

-Da.

Ținea privirea în pământ.

-Ce ai pățit?am spus sorbind din cafea.

-Nimic.Mă gândeam.Vrei mai târziu să ieșim în oraș?

-Da.

-Ok.Și cum ai dormit?

-Rău.Am visat urât.

-Ce ai visat?

-Nu.Nu vreau să îmi mai amintesc.

-Ok.

                    ***

Auzeam sunetul propriilor papuci care atingeau ușor podeaua.Ridicam privirea și o întorceam spre el.Cobora scările în urma mea,scriind un mesaj.Stăteam,din nou,în fața acelui rover,așteptându-l pe Harry.Un zgomot mi-a atras atenția.A descuiat mașina și am urcat pe locul din față.Acum,vorbea la telefon.Mi-am sprijinit capul de geam și mă uitam la el.Ce am făcut,oare,să merit un iubit așa de grijuliu?Și așa de frumos?Înalt,creț...Îi stă așa bine în cămașă.Ce spun aici?Îi stă bine în orice.Sunetul portierei m-a făcut să tresar.