Iubire Inocent-Interzisa

Partea II

La început Kay făcea fata cu greu scolii din România, nu era greu, însă el deși înțelegea romana, nu prea știa sa scrie în romana,de aceea caietele lui erau în coreeana, iar când trebuia sa dea vre-un test, profesorii erau nevoiți sa îl asculte și nimeni nu înțelegea o iota din ceea ce scria el în caiete, ceea ce le dădea bătăi de cap profesorilor. Insa eu acasă, râdeam cu pofta ca în sfârșit cineva chinuia profesorii fără sa fie pedepsit. Il adoram pe Kay, era amuzant, bland,  dulce și pe zi ce trece devenea din ce în ce mai frumos. Tot ceea ce îmi doream era ca el sa fie fericit, chiar dacă uneori mama se mai enerva pe el și de fiecare data când se rănea sau venea acasă cu vreo julitura eu eram mereu acolo sa ii curat rana și sa îl țin în brate spunându-i ca voi fi mereu aici pentru el sa îl protejez și sa ii fiu alături...

-Ha-Na-Ka !

-Dar de ce nu HaKaNa ?

-Nu, pentru ca ar fi rostite silabele altfel. Fiecare silaba are un semn și se citește diferit, numele nu pot fi traduse, dar pentru tine încerc sa iți găsesc un nume în coreeana.

-Mda, și eu nu știu o boaba de coreeana deci chiar și dacă m-ai jigni eu nu as înțelege ce spui.

-Eu nu fac asa ceva, sis'  tu ești tot ce am mai dulce.

Eu și Kay stăteam sub un nuc pe dealurile satului în care locuim, priveliștea era una superba, păcat ca soarele dădea sa apună, iar noi trebuia sa ne întoarcem acasă. Tina, sora mea, era în mijlocul plantației de vita-de-vie pe care familia mea o deținea, asta fiind cam la un kilometru depărtare de unde ma aflam eu și Kay. Brunetul stătea întins adăpostit de umbra copacului și cu capul în poala mea, eu eram sprijinita de copac și ma jucam în parul lui așteptând sa fim înghițiți în aceasta seara de sfârșit de vara. Briza răcoroasă îmi strică forma în care voiam sa ii așez parul.

-Ohh, mai !

-Ce s-a întâmplat surioara? cască Kay în timp ce se ridica din poala mea.

-Nimic, vântul asta tâmpit! Ar trebui sa ne întoarcem acasă, în curând se întunecă.

-Chiar trebuie?! Era asa bine aici, sa mai stam puțin ! Te rooggg, se milogea el lângă mine cu ochii mari și negri ca de cățeluș.

-Nu! Trebuie sa ne întoarcem, sa o luam și pe Tina și hai acasă. Mama se va supăra pe mine dacă va aduc pe întuneric, și în plus stam aici de aproape doua ore.

-Numai doua? Si în plus săptămâna trecuta a fost ziua mea, și mi-ai promis ca ma vei aduce aici.

-Pai ce? Nu te-am adus?

-Te rooggg, încă puțin HaNaKa !

-Cum mi-ai zis?

-Pai Nicole, dar în coreeana.

-Ba nu! Numele nu se pot schimba, indiferent de tara, ma strâmb eu la el.

-Dar mie îmi place!

-Ok, spune-mi cum vrei,dar hai acasă.

Am urlat ca o descreierată numele Tinei din vârful dealului ca sa o anunț ca mergem acasă, intre timp Kay se așeză înapoi la umbra nucului. Soarele apunea pe sub norii rozarii, iar cerul portocaliu îmi dădea o stare de căldură interioara. Kay împlinise 15 ani, iar eu aveam deja 17... doi ani ne despărțeau, sora mea avea 13, de asemenea intre ea și Kay era tot o diferență de doi ani, doar ca el era matur și copil în același timp. Cu mine se comporta enervant de prostește și copilărește de când ne-am cunoscut,dar cu ceilalți era serios și matur, puteai spune ca nu avea 15, ci mai degrabă 18-19, asta pana se întâlnea cu mine, și apoi începea panarama.