Iubire Inocent-Interzisa

Partea III

Ce făceam oare? Ce se întâmplă aici? Era al meu? L-am salvat, i-am jurat ca il voi proteja, eram îngerul păzitor al unui băiat, dar era mai mic ca mine! Toate ca toate, dar cel mai important: îmi era FRATE vitreg ! Buzele lui fierbinți se apropiau de ale mele, nu ripostam, eram perfect conștientă. Eram mai mare ca el, dar într-un fel cred ca... cred... Buzele noastre se uniră, când le-am atins l-am simtit pe Kay cum tresare. Se opri. Privirea lui sincera, ochii lui negri, ma pierdeam în intunecimea lor. Sunetul vocii lui sparse tacerea, o voce puternica, serioasa, impunatoare.

-Sis' m-am îndrăgostit... dar nu vreau sa îți creez probleme... am trecut prin multe, nu mai sunt un copil demult. Te respect, am încredere deplina în tine, nu te voi trăda niciodată, sunt sclavul tău veșnic caci te iubesc, mereu te-am iubit, mi-a fost atât de greu sa ma abțin, îmi e atât de teama sa nu ma refuzi, sa nu ma zdrobești...

-Shhh, ii spun eu oprindu-i buzele cu degetul meu arătător. ,, Eu te voi proteja, atât timp cat ești în bratele mele, nimic nu te poate răni" ți-am promis asta, te vreau fericit ! Dar sunt mai mare...

-Vârsta nu contează... ești cea mai arzătoare dorință a mea...

Kay ma sărută, își sărută propria sora. Creierul meu nu putea înțelege acest concept caci timp de doi ani, nu! mereu, m-am comportat cu el ca și cum l-as cunoaște de-o viata, l-am protejat ca pe propriul frate, nici dacă ar fi fost ruda de sânge nu l-as fi îndrăgit și protejat atât de mult. Poate ca într-un fel îl iubeam și eu, în felul meu, mai mult o iubire frățeasca, dar erau momente, nu neg, erau momente când părea ca îl doresc și eu, dar gândul ca era mai mic decât mine, ca era un copil ma trezea mereu la realitate.

Mâinile lui acum mi se plimbau pe trup, sărutul sau umed, fierbinte îmi trezea noi simțuri, buzele mele supte, dezmierdate de buzele lui precum mierea ma făceau sa cred ca visez. Mana lui dreapta se pierdu pe sub maieul meu. Am vrut sa îl opresc, dar mana mea se pierdu și ea pe spatele lui gol. Ii puteam simți pătrățelele, presiunea trupului lui peste al meu ma făcea sa respir sacadat. Sentimentul acela de vinovăție îmbibat în placere mă amețea.

M-am lăsat cuprinsa de val. Un val de emoții, sentimente, plăceri trupești. Nu știu când sau cum, dar m-am trezit goala. Kay era în bratele mele, transpirat. Parul lui i se lipi de chip, puteam sa ii fericirea din privire. Picioarele mele erau împleticite cu ale lui. El era adăpostit adânc înăuntrul meu. Nu credeam vreodată ca avea sa ma satisfacă un copil. Era bun pentru un novice, prea bun.

-Am intrat... ma strânse în brate și își lăsă capul pe pieptul meu.

-Se simte atât de bine înăuntrul meu?!

-Dap, îmi zâmbi el ca un cățeluș fericit, e cald,umed și strâmt...

.............................................................................

-Nicoleta ?!?!

-Da mama, vin acum, sunt în baie !

-Nu te grăbi, voiam sa te anunț ca ai primit o scrisoare! Si încă ceva ! Te duci tu azi sa îl iei pe Kay din oraș?

-Sigur, sa știi ca mai zăbovesc puțin prin oraș.

-Cum vrei, discuți cu Kay și hotărăști când vrea sa îl aduci acasă.

Trecu un an de când eu și Kay ne comportam ca niște frați ziua, iar noaptea când dormeam împreună (numai somn nu aveam noi) ne dezmierdam ca doi îndrăgostiți. Anul acesta am împlinit 18 ani, iar Kay 16. Mi-am luat permisul de conducere și BAC-ul, voiam sa fac facultatea de arte, iar singura care ma acceptă se afla în Londra. Scrisoarea de azi conținea confirmarea universității, iar peste trei zile trebuia sa ma aflu în avion. Cum aveam sa ii spun asta lui Kay ?! 

Am parcat mașina în fata sediului de box. Kay se califică în campionat, iar la anul avea sa intre la seniori dacă câștiga campionatul ce avea loc peste cinci luni. Îmi părea rău ca nu puteam fi lângă el. Sa îl protejez, sa îl iubesc...

-Hey !!! What's up? Unde mergem ? ma întrebă Kay în timp ce urca în mașină.

-Am primit azi o scrisoare. E de la universitatea de arte...

Kay lua scrisoarea de pe bordul mașinii și o citi, zâmbetul de pe fata i se șterse... Ma privi trist, iar apoi verifica perimetrul ca nimeni sa nu fie prin jur, apoi ma sărută pasional și lung.

-Felicitări... din cate am înțeles peste trei zile vei pleca, ești majora, iar eu minor, ai putea avea mari probleme... Dar astăzi, vreau sa o petrecem asa cum ne-am dorit mereu. Hai la Brașov !

Am condus ca o nebuna tot drumul, râdeam și cantam alături de Kay, eram fericita ca nu ma ura, dar eram trista ca trebuia sa îl părăsesc. Dragostea asta, interzisa. Ma simțeam precum Reira și Shin, din anime-ul NaNa. Numai ca Reira avea 20, iar Shin 16. Reira l-a părăsit pe Shin pentru a-și păstra cariera de solista într-o trupa faimoasa, a renunțat la iubire în favoarea muzicii. Daca mass-media afla, s-a zis cu cariera ei. In cazul meu era altfel, părinții nu trebuiau sa afle, iar eu nu mai știam cum sa ma ascund. Trebuia sa renunț fără sa îl rănesc pe Kay. Eu aveam sa merg mai departe, dar el... oare ma va aștepta pana ma voi întoarce ?! Nu voiam sa ma aștepte, îmi doream sa meargă mai departe, sa ma uite și sa iubească pe altcineva.

-Vino ! Kay ma ținea strâns de mana în timp ce ne plimbam printr-un parc din Brașov. Oamenii treceau pe lângă noi, dar nimeni nu ne judeca, nimeni nu stia... ca eu si Kay suntem frați-vitregi...  aici nu conta. Acest sentiment de eliberare euforica ma făcea sa îl iubesc pe Kay si mai mult. M-a tras de mana si m-am izbit de pieptul lui tare, buzele lui moi si dulci le dezmierdau pe ale mele, vântul ce adia usor facea frunzele uscate de toamna sa danseze in jurul nostru. Eram fericita. Lacrimi mi se prelingeau pe obrazul rece. Kay ma privi înduioșător in timp ce eu imi ascundeam fata ca sa îmi sterg lacrimile.

-Fericire?

-Îhî.. răspund eu luându-l în brate și strângându-l tare. Kay !

-Da ?

-Nu e bine...

-Ce ?

-Noi... nu ... noi nu ar trebui sa existam...

-Ce vrei sa spui HaNaKa ?

-Taci Phooli !

Hahahaha, am început noi sa radem în timp ce ne-am continuat drumul ținându-ne strâns de mana... Ne tachinam mereu cu numele astea, Kay nu mai simțea repulsie fata de acest nume, nu ii mai trezea amintiri neplăcute, acum în amintire eram doar eu certându-i pe odraslele acelei femei în acea zi, iar apoi dragostea inflori în inimile noastre...

<<Nicoleta ! Tu mi-ai promis ca ma vei proteja cu prețul vieții tale, și ai făcut-o... Acum e rândul meu, după ce voi fi major, voi fi eliberat de contractul de adopție, nu voi mai fratele tău vitreg, dar tu mereu vei fi  Sis' a Mea. Îți promit ca te voi cauta, iubito ! >>