We Got Married (Park Jimin FF)

Capitolul 2

-Accept. a răspuns imediat. Nu degeaba m-am antrenat atât. Unde mă semnez?

- Ar trebui să te anunț despre cîteva schimbări. Nu vei fi solo. Vei face parte dintr-o grupă de fete. Până acum au fost prezentate 4, tu vei fi ultima. De asemenea, numele va fi decis de voi, iar compania doar îl vor confirma. Vei avea la dispoziție 3 luni de pregatire, iar piesa de debut o las pe seama lui Jiyong. spuse directorul intorcandu-și ochii spre ciudățenia de lângă mine.

- Eu, să lucrez cu ea? Nici măcar nu i-am auzit vocea, ce să mai zicem de celelalte roluri. Dacă nici nu și-a cunoscut viitoarele colege de echipă? zise îngâmfatul.

- Ea le cunoaște, însă le-am zis să păstreze debutul secret. Cred că le cunosti pe EunBi, Soyou, Rise si Naeun, nu? a întrebat directorul.

- Ele nu sunt fetele de la masa 7? a răspuns. Mereu mă chemau să iau prânzul cu ele.

- Exact. Vezi Jiyong, le știe, ce zici? încerca din răsputeri directorul să-l convingă.

Expresia lui din contra se vedea suspicioasă spre fata din fața lui...

- Bine, accept, dar nu te aștepta la miracole de la o obraznică ca ea. răspunse sadic.

- Și ce propui acum? Dacă nu vrei, n-o face, nu te obligă nimeni. Pisică speriată. a dat din umeri Minhye.

-Oo, domnișoara are și tupeu, dacă ai vrea sa faci bine, mai bine ți-ai păstra gura sfințită, pentru o față ești destul de îndrăzneață. Ne vedem la repetiții, domnișoara arogantă. spuse întorcîndu-se plecînd din camera.

În camera rămăsese doar Minhye și directorul, formînd o liniște sufocantă, tot curajul lui Minhye dispăruse, iar acum lăsase capul in jos rușinată realizînd prezența directorului si realizînd cine era de fapt.

Dupa ce și-a lăsat semnătura pe contractul care era dintotdeauna visul ei, s-a aplecat si și-a cerut scuze pentru comportamentul obraznic plecînd imediat cu un zîmbetul pe buze. Se părea că nu va fi unica întîlnire cu așa-zisul domn Nesimțit.

Ajunsă acasă, își amintise de faptul că ar trebui să impacheteze niște haine si obiecte de strict necesar pentru a se muta in dormitorul fetelor.

Copilăria ei a fost petrecută în Busan cu bunica ei, pe când mama și tatăl ei s-au despărțit. Până înainte de divorț, trăise visul oricarui copil, în ciuda părinților putin mai stricți, chiar era mulțumită pentru viața pe care o trăia. Însă totul se terminase cand a aflat că părinții ei erau pe cale să divorțeze, iar mama ei fusese lăsată cu doi copii in urmă.

Avea 10 ani. Ea și sora ei avuseseră un timp greu încercând să zidească un nou început, doar al lor. Deși știa că mama ei a avut un motiv pentru a face asta, și avea tot dreptul sa o facă, nu a îndrăznit niciuna să întrebe cauza divorțului. Se convinsese că avea să vină un timp cînd va trebui să întrebe. Însă nu era atunci.

Mama ei începuse să lucreze la o firmă de manufactură, călătorind regulat prin Japonia unde a întâlnit un Chinez burlac, specializat în construcție. Avînd sediul în America, poziția de vice-președinte a făcut-o pe mama sa să-i urmeze pașii.

De tatăl biologic nu mai auziseră nimic, iar orgoliul lui nici nu-i permitea să-și dea interesul in a avea grijă de cele două suflete. Își amintea odată la vreo 11 ani cînd se juca pe afară cu mingea cu ceilalți prieteni ai ei iar din neatenție, mingea trecuse peste gard direct în stradă. În momentul în care a ieșit după minge, a vazut silueta tatălui ei intrînd la un vecin din apropiere. Era atît de aproape, însă și la fel de departe. Aia rămăsese ultima amintire a ei cu el.