We Got Married (Park Jimin FF)

Capitolul 15

M-am uitat la camera si am intrebat dupa ce am trecut de soc.

-E real sau face parte din sesiunea foto?

Jimin si-a incalzit vocea si a inceput a canta.

"Will you marry mee..."

Vocea lui rasuna in toata incaperea, iar personalul s-au adunat din jur imprejur. Oh. We Got Married se numeste showul. Nu-mi era de mirare acum ca mi-am dat seama de ce o face.

-Da.

Aplauze se auzeau din toate partile. Clar. Uram felul asta de showuri. Preferam sa ma duc in jungla decat sa stau cu un grup de minciuni. Dramele nu erau pentru mine.

________________

A ieșit și m-ia deschis ușa luandu-ma mână pentru a mă ajuta să cobor. Nu aveam ce zice, rochia era incomodă iar pantofii prea înalți.

- Multumesc.

Am răspuns zâmbind conștientă de prezența camerelor. Îmi ieșea natural chiar devenise o obișnuință.
Mi-a cerut să îl iau de mână și l-am luat. Am înaintat pentru interviu. Credeam că va fi ceva privat nu mă așteptam la prezența publicului. Reporterii erau peste tot, iar numeroase canale TV transmiteau live. Noroc măcar că nu aveau permisiunea înăuntru, ar face dezastru.
Am intrat în sală, iar imensele candelabre de pe tavan se arătau mari și luminoase.

- Doresti să mănânci ceva? Jimin oppa m-a întrebat șoptindu-mi la ureche.

Nu aveam pofta de nimic.... gândul meu fugise la Jiyong. Oare o să vină azi? Cu cine o să vina? Pe cine o să invite. Oare știu fata?
Întrebările mi-au fost răspunse imediat când pe ușă a apărut bine- îmbrăcat atrăgând privirile tuturor din sală. Nu erau mulți ajunși, doar eu, Jimin oppa și Jiyong eram in prezența ospătarilor, ajungând mai devreme decât timpul propus. A dat cu privirea odată prin toată sala și s-a oprit cu ochii la mine, țintind cu ochii spre mana mea împletită in a lui Jimin oppa. M-am uitat și eu și m-am eliberat încet, ca un copil care E pe cale sa fie pedepsit pentru că a fost prins făcând ceva rău. Jimin oppa era intr-o discutie cu un ospătar, care părea a fi prietenul său care lucra part-time acolo. Jimin oppa a simțit că mi-am luat mâna și s-a uitat la mine, observând absorbirea mea in prezența lui Jiyong. Mi-a luat mâna și si-a incolacit-o in a lui iarăși, observând tensiunea care se formase în sală. A zâmbit și s-a aplecat la urechea mea, soptindu-mi:

-Acum ești cu mine. Vei fi bine.

L-am strâns puternic de mana la apropierea lui Jiyong mai mult de noi. Nu eram speriată. Încercam de fapt să cred asta. Jimin oppa și-a aplecat primul capul pentru a-l saluta, după care am urmat și eu după el.

-Bună.

Ajuns in fața noastră, parfumurile lor păreau de parcă intrase intr-o bătălie, unul mai deosebit decât altul.

-Bună ziua.

Jimin oppa și-a îndreptat ochii spre un pahar și i l-a înmânat, Jiyong acceptâdu-l fara a zice nimic. Respectul era de fațadă, iar privirile in război.

-Pot sa va răpesc frumoasa însoțitoare pentru câteva minute?

Și-a întins mâna, eu lăsând ușor mâna lui Jimin oppa, el dând din cap în semn de încurajare. M-am oprit puțin studiindu-i mâna după care el mi-a luat-o cu putere și m-a lipit de corpul său. Muzica cânta pe fundal, iar noi eram unicii care dansau. Am ajuns in mijlocul sălii practic târâtă de el. M-a strâns cu putere, iar fiecare pas pe care-l făcea era de parcă aș fi ridicată pe sus, decât să dansez.

-Ma doare.

Am zis intr-un sfârșit, după toate încercările lui de a-mi provoca durere. Mă strânsese cu putere, însă eu păream sa suport durerea, nu și lipsa de oxigen. A scos un zâmbet sarcastic și a dat drumul strânsorii.

-Ti-a fost dor de mine?

S-a uitat în ochii mei, așteptând un răspuns cat mai decent, însă eu nu îmi permiteam. Nu acum.

-Prostule.

M-am uitat la el cu o privire ucigătoare. Cat de repede se poate transforma iubirea in ură.

-Hai la balcon, aici și pereții au urechi.

Ne-am eliberat din poziția de dans și ne-am îndreptat spre balconul de alaturi, care era de partea cealaltă a sălii.

-Ce mai vrei acum de la mine? Poate vrei sa-mi răspunzi la vreo întrebare.

-Am pe altcineva.

-Minți.

La naiba. Răspunsesem prea rapid, deși mă simțeam provocata, aveam sa zic tot ce am de zis.

-De ce? Ti-e greu sa crezi că aș putea avea pe altcineva? Crezi că numai tu exiști aici? Ho, fetița. Sunt tânăr, bogat, frumos și talentat, ce altceva mi-ar lipsi? Fete găsesc la fiecare colt, iar jucandu-ma cu tine a fost distractiv, însă tu nu ești distractiva.

Slap.

Fara sa-mi dau seama palma mea de lipise de obrazul lui. Nu puteam sa cred că puteam sa-l pălmuiesc așa de ușor, însă nu m-a făcut nici să clipesc din ochi, eram prea enervată pentru ceea ce a zis, iar acum totul mi se făcuse negru in fața ochilor. Fața lui arata aceeași surprindere, sunt sigura că nu a prea fost pălmuit la viața lui.

-Vrei distracție și nu sunt distractiva?! Privește asta!

M-am zâmbit la el după care l-am apucat de mana și l-am lăsat în mijlocul sălii, el nemiscandu-se nici un pic. M-am îndreptat că un fulger spre Jimin oppa care acum părea a face cunoștință cu Winner, vazandul cum se prezintă către ceilalți. M-am apropiat de el și fără a mă gândi l-am apucat de cravată, lipindu-mi buzele de a lui. Nu era un sărut, însă era destul pentru Jiyong. Spre surprinderea mea, paharul de vin care se afla in mâna lui de ciocnise de podea, lichidul roșu împrăștiindu-se pe jos. Buzele mele care erau lipite de a lui acum se transformaseră intr-un sărut, care fusese forțat de el, acum el conducând războiul de dominație pe care doar noi il simțeam. M-am dat înapoi dând drumul strânsorii ștergându-mă pe buze de actul băuturii care îi scăldase gura. Am luat un pahar de apă de pe masa de alaturi, iar în următoarea secundă picături de apă de scurgeau de pe corpul meu fierbinte.

Revino-ți Lee Min Hye! Nu mai ești lașă.