L-am apucat de cravată si l-am sărutat. A scăpat paharul jos, băutura roșie curgând in jos. A scăpat paharul doar pentru a ma lua de talie si m-a strâns puternic. M-am dat înapoi dând drumul strânsorii, ștergându-mă pe buze, simțind amarul băuturii...
Duhnea a alcool iar barmanul se uimise de cat a baut o singura persoana. Nu stiam ce sa-i zic. Uram alcoolul, de fapt, n-as zice ca urasc, insa betiile nu-mi placeau, trecutul isi pusese pata deja.
-Jiyong oppa! Vrei sa mergem acasa? Esti bine? L-am scuturat putin din pozitia incomoda in care statea. Adica sincer, cine ar mai dormi in picioare... Ma apucase de umeri, semn ca nu doarme inca si s-a asezat pe canapea, nu ma asteptam ca un bar sa aiba si camere separate, insa daca erai Jiyong, aveai orice.
-De ce ai baut asa de mult? Maine o sa-ti fie tare rau. Il pusesem cu capul pe picioarele mele in loc de perna, dandu-i usor parul pe spate. Inca semana ca Jiyong oppa al meu. Un mic zambet mi-a iesit pe buze. Se pare ca m-am intalnit mai repede decat am crezut cu el.
-Nu-mi zambi. spuse Jiyong oppa deschizand ochii si se uita la fata mea care imediat isi schimbase expresia.
-Daca ma atasez de tine, ma voi supara. spuse Jiyong oppa ridicând mana spre mana mea care inca era pe fruntea lui. Mi-o luase in mana si a strans-o.
-De ce te-as supara? Nu ti-am facut nici un rau. zisesem eu realizand ca poate s-a imbatat din cauza mea. Stiam ca mereu fericirea mi se va termina, inainte de a incepe... Doream doar sa fiu putin mai mult cu el.
-Imi e frica ca acel zambet s-ar putea transforma in lacrimi. spuse inchinzand si deschizand ochii încercând sa ramana treaz.
-Nu pot gasi un motiv in aceste sentimente prostesti. spuse deschinzand ochii larg, abia acum realizand ca dorea sa planga, iar lacrimile usor usor isi facu aparitia in coltul ochilor.
-Mmm, nu plange. am zis eu dand din cap, iar cu o mana stergandu-i lacrimile. Nu dorea sa le ascunda, din contra, dorea sa i le sterg eu. Era curajos fata de mine, care nici macar nu-i pot zice de ce iau pastile.
-Sa nu te astepti de la prea multe de la mine. spuse privindu-ma acu pentru prima data direct in ochi dupa care ii daduse la o parte. Un sentiment urat trecuse prin mine iar pentru prima data am simtit cum ma jigneste cu adevarat.
-Nici sa te pierd nu vreau. continua, inchinzandu-si ochii la loc. Ma simteam jucata, si nu-mi placea, am simtit cum tot timpul petrecut cu el imi trecuse prin fata ochilor de parca a fost ieri.
-Pana nu devine prea profund, pana nu esti ranita... sa n-ai incredere in mine. spuse sculandu-se intr-un final, tintind ochii la mine.
-Esti mereu asa, un ticalos egoist. i-am spus sculandu-ma in picioare, pentru a pleca. Nu trebuia sa vin oricum aici, si in primul rand, nu trebuia sa ascult bolboroselile lui. Stiam ca la betie omul are tendinta de a spune adevarul. Iar el acum chiar asta a facut.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Min. sunetul vocii lui ma oprise, intorcandu-ma spre el.
-Plec. O sa-l sun pe Taeyang oppa, o sa vina el sa te ia. am zis aruncând o ultima privire la persoana pe care o iubesc atat de mult. Poate maine isi revine si uita tot, poate e un obicei de-al lui.
