Iubește - mă la malul mării

Capitolul 2

Stau în fotoliu și privesc cum Diana se chinuia să desfacă cadourile primite de la mine și de la mama, Dany era tot așa abătut cu o sticlă de apa minerală în mână și cu gândul la ale lui.

- Dany , mama a trimis și pentru Bianca un mic cadou. Pot sa o chem la mine să il dau ?

- Da dar eu am sa urc sus în camera ta, nu vreau sa o văd, ceea ce mi-a făcut nu pot să uit.

- Când vrei să îmi povesteşti, eu sunt aici să te ascult, îl îmbrățișez și el își pune capul pe umărul meu oftând.

- Mi-a fost dor de tine, scumpa mea Rebe.

- Urcă în camera mea că eu o sun pe Bianca în timp ce nebuna de Diana se bucura de cadouri.

- Ok , dar te rog să nu o ți mult prin preajmă, nu vreau să o văd.

- Bine , hai dute.

- Diana vezi ca eu o sun pe Bianca să vină și ea până la noi.

- What? Am înțeles bine? Te rog nu o chema căci aştea doi se iau din nou la ceartă și nu vreau să îi aud din nou cum striga unul al altul.

- Diana stai liniștită că nu va știi că este aici Dany.

- Alo , Bianca ?

- Bună ce mai faci? Sunt Rebe, poți să treci pe la mine te rog?

- Bună Rebeca, îmi răspunde Bianca cu o voce răgușită de la plâns.

- Nu pot să vin acum. Dacă vrei pot să trec mâine, nu mă simt bine și nu pot să mă ridic din pat.

- Bianca te rog știu ce s-a întâmplat, nu trebuie să te ascunzi de mine.

- El este acolo, că aud vocea Dianei? Mă întreabă Bianca.

- Nu stai liniștită, a plecat adineauri . O mint pe Bianca, știu că se va supăra.

- Bine, ajung în cinsprezece minute.

- Ok, te astept.

Când închid telefonul mă gândesc cum va reacționa dacă Dany coboră, nu vreau să se supere că am mințit. Mai bine merg să îl anunț că Bianca va ajunge în cinsprezece minute și să nu îi treacă prin gând să coboare.

- Dany, strig în timp ce bat la ușă. Pot să intru?

- Da, intră doar e camera ta, îmi răspunde.

- Am venit să îți spun că în câteva minute ajunge Bianca. Te rog frumos să nu cobori, am mințit că ai plecat. Te rog nu vreu să se supere pe mine. Dany mă privește pentru o clipă și își trece degetele prin păr mergând spre ușa de la terasa camerei. Privește supărat cum valurile mării vin spre plaja pustie și îmi spune :

- Rebe te rog ajută-mă, o iubesc , îmi spune când o lacrimă îi coboară pe obraz.

- Dany, eu nu pot să te ajut când nici măcar nu știu ce s-a întâmplat.

- Bine am să îți spun după ce pleacă ea, acum coboară și aşteapt-o, vreau să rămân singur.

- Bine, îi spun Larisei să îți urce un suc și ceva de mâncat. Larisa fiind femeia care se ocupă de toate în casă .

În timp ce cobor scările se aude soneria, Larisa merge și deschide ușa, ajung și eu tocmai când Bianca intra, o îmbrățișez, ea oftează și mă strânge tare în brațe.

- Mi-a fost foarte dor de tine, cum de ai venit acasă, mă întreabă în timp ce îmi dă drumu din îmbrățișare și mă privește din cap până la picioare.