Iubește - mă la malul mării

Capitolul 3

- Alo mama , buna te-am sunat sa iti spun ca am ajuns in Barcelona. Acum mergem la masina. Mama te rog sa vorbesti cu tata sa ma lase sa ma intorc vineri seara in Mallorca ca sa mai stau si cu Diana si sa fiu si langa Dany pana se face bine.

- Rebeca, o sa vorbesc cu tatal tau . Acum tu trebuie sa te concentrezi la scoala. Poti sa o suni cand vrei pe Diana ca sa intrebi de starea lui Dany si o sa te tin si eu la curent despre starea lui ca vorbesc zilnic cu matusa ta.

Cand ajungeti acasa sa ma suni sa imi spui daca iti place.

- Mda mama am inteles, o sa te sun .

Drumul spre noua mea casa este plictisitor si pana ajung eu ma joc pe telefon, cand eram eu mai concentrata la joc imi suna telefonul. Ma uiat mai bine sa vad cine ma suna si vad numele lui Patrik. Nu ii raspund si pun telefonul in geanta fara sa mai stau pe ganduri. Bineinteles Larisa se uita la mine si imi zambeste ca si cum imi da de inteles ca stie cine ma suna si ii convine ca nu am raspuns.

In sfarsit am ajuns si noi in noua casa. Era de 2 ori mai mare decat ceea din Mallorca si parea sa fie o constructie noua. Am intrat si am inceput sa o inspectionez. Am intrat in toate incaperile, am privit pe fiecare fereastra sa vad care peisaj imi place ca sa imi pot alege camera. Intr-un final am intrat intr-o camera care era chiar la finalul colidorului, cand am deschis usa am ramas uimita cat de frumos a fost facuta , parca pe stilul meu. Era toata parte de afara de sus pana jos numai din gemuri si avea o terasa mare pe care avea o masuta si doua scaune. Asta este camera mea nici nu mai stau pe ganduri. Restul casei era destul de ok , poate maine cand o sa fie ziua afara o sa o vad mai bine asa ca ar trebui sa ma pun sa dorm ca ma simt obosita dupa drum. Dimineata trebuie sa merg la internat sa imi strang toate lucrurile de acolo si sa mi le aduc la noua mea casa. Dimineata la prima ora aud telefonu ca suna si raspund sa vad cine ma trezeste la o ora asa de matinala.

- Alo, aloooo.

- Buan dimineata Rebeca. Sunt Patrik.

- Buna Patrik, spune ce vrei la ora asta asa de dimineata.?

- Vreau sa ne vedem sa bem o cafea.

- Mda bine , daca vi in Barcelona o sa ne bem cafeaua impreuna. Ii spun razand 😄

- Stai putin dar cand ai plecat si de ce nu m-ai anuntat?

- Poate nu am vrut, la asta nu te-ai gandit. Auzi stii ceva vorbim mai tarziu. Pa.

- Nu inchide Rebeca. Il las sa strige la telefon si ii inchid.

Ma ridic din pat sa ma bag la dus, ma pregatesc sa merg la internat sa imi aduc lucrurile de acolo. Cand ies de la dus imi aranjez parul si ma imbrac , parca nu mai am nici un chef de nimic. Soneria de jos se aude si aud o voce de fata care vorbeste cu Larisa. Cand ajung jos sa vad cine este raman blocata, o fata frumoasa cu parul lung negru, cret si cu niste ochii verzi care imi par foarte familiari sta in fata mea si ma priveste din cap pana in picioare.

- Buna , tu trebuie sa fi Rebeca.

- Buna, tu trebuie sa fi fiica familiei Villaro.

- Da, numele meu este Alejandra si mai am un frate Patrik.

- Mda, intra te rog. Vrei sa iei micul dejun cu noi? O intreb in timp ce mergem spre living.

- Daca nu te deranjez, da.

- Si la ce scoala esti? O intreb ca sa incepem sa ne cunoastem mai bine.

- La „VIROLAI", tu la ce scoala esti ? ma intreaba si se uita la mine .

- La „ LA VALL". Si iti place aici?

- Da doar ca imi lipesc parintii si cel mai mult imi lipseste fratele.