Iubește - mă la malul mării

Capitolul 16

- Bună Rebeca, pregătită de drum?
- Bună, eu sunt pregătită, dumneavoastră sunteți pregătit?
- Pentru început, nu mai imi spune dumneavoastră. Te rog sa imi spui Hugo. Și dacă tot avem 2 ore de zbor as dori să stabilim programul.
- Ok. Păi mâine la prima ora trebuie să merg la birou la mama ca să semnez contractul și din ultimul mesaj primit am înțeles că mâine voi fi liberă.
- Bine, deci mâine după ce vei semna contractul putem începe cu o ora de spaniolă o ora de engleză dacă tot suntem în Anglia după vom face o ora de matematica și...
- Stai, stai..... Pentru prima zi eu spun ca e suficient.
- Ok, accept ca este prima noastră zi și nu vreau să te iau din prima așa tare.
- Bine, acum dacă nu ai nimic în potriva as vrea să ascult muzică, sper ca nu te deranjează?
- Nu, poți face ce vrei doar este avionul tău. Imi spune râzând.
După câteva minute de ascultat muzica adorm. Visez cu Kasian seara în care ne-am sărutat, dar diferența este ca în vis am făcut și dragoste. Mă trezesc speriată și mă uit în stânga și în dreapta să mă asigur ca a fost un simplu vis. Domnul meu profesor stătea în brațe cu dosarul meu și o agendă în care tot nota câte ceva. Am lăsat capul pe spate și am oftat ușurată că a fost doar un vis inocent. Versurile melodiei îmi aduc aminte de seara din club în care Kasian imi fredona melodia la ureche. Chiar nu știu de ce mă gândesc la el, de ce am visat cu el? Îl iubesc pe Patrik , de ce naiba visez cu Kasian.
Pilotul ne anunță că ne pregătim de aterizare și ne roagă să ne punem centura.
- În sfârșit am ajuns. Îi spun lui Hugo.
- Da, am ajuns .

- Domnisoara Rebeca, bine ati venit. Imi spune șoferul.
Mă urc în mașină și Hugo începe sa converseze cu șoferul. Eu privesc pe geam și mă gândesc la programul încărcat ce îl voi avea zilele acestea, nu știu cum voi face sa pot avea timp și de Patrik. Bine ca mi-am adus aminte, trebuie sa ii trimit mesaj că am ajuns.
Mesaj : Bună Patrik. Am ajuns acum sunt în mașină în drum spre casă. Te pup.
Sper ca aici să nu ne mai certăm, cum nu ne vom vedea toată ziua sper sa fie totul ok.
Londra, este un oraș frumos doar ca aici nu îmi place clima. Mâine dimineață voi știi pe unde voi merge să facem ședințele foto.
- Cât mai avem pana ajungem? Ma întreabă Hugo.
- Nu mai avem mult și eu abea astept să ajungem, sunt foarte obosită.
Hugo mă privește și îmi zâmbește.
- În timp ce ai dormit se pare ca ai avut un vis foarte frumos, cu un băiat se pare pe nume Kasian.
- Poftim? De unde scoți tu numele acesta? Și chiar așa stai puțin, nu te interesează pe tine ce și cu cine visez eu.
- A... nu stai liniștită, eu doar îți spun. Imi pare rău,  nu mai spun nimik.
La naiba, ce trebuie să se bage el repede.
După mai bine de 20 de minute intram pe aleea din fața  casei,porțile se închid în urma noastră și simt un  nod în stomac. Doamne sper să fie totul ok, să nu am probleme cu ai mei din cauza lui Patrik.
Cobor din mașină și mă uit la casa mare pe care tatăl meu a cumpărat-o nu de mult. Trag aer în piept și îmi fac curaj să intrăm înăuntru.
- Bună priețesa lui tata. Mă întâmpină tata și mă îmbrățișează. Mi-a fost foarte dor de tine, acum sunt cel mai fericit , fata mea sa intors acasă.
- Bună  tată. Mama unde este? El este noul meu prof. Ii spun tatălui meu.
- La naiba Rebeca, pe lângă că mama și eu ne-am ocupat să ai un profesor tânăr, să nu îmi spui că nu ești mulțumită? Și noi ne cunoaștem așa că nu trebuie să îmi spui cine este.
Tatăl meu mă ia de braț și intram amândoi înăuntru. Ne așezăm și Hugo merge direct în spate, parcă ar știi unde urmează să stea.
- Prințesa mea în seara asta avem invitați. Așa că mama ta este la bucătărie.
- Merg să o salut, nu cred că a auzit că  am ajuns.
- Bine , hai fugi la ea. Intre timp eu dau niște telefoane.
Imi era foarte dor de părinții mei, dar acum îmi va fi foarte greu să mă obișnuiesc sa stau din nou cu ei o perioadă. Mă opresc în fața uși de la bucatarie și o privesc pe mama în timp ce o ajuta pe bucătăreasă  sa pregătească aperitivele. Aceasta femei de unde are atâta energie, intre atâtea ședințe și întâlniri câte are mă mir că se mai poate ocupa și de casă.
- Bună mami. O salut și o îmbrățișez cu toată puterea mea. Îmi era dor de ea.
- Bună prințesa lui mama, nu te-am auzit când ai ajuns. Veronica te las ca sa termini tu aperitivele.
- Mamă nu trebuia să te obosesti sa faceți atâta mâncare. Dacă vrei putem merge în oraș să mancam ceva repede.
- Ei și tu, în seara asta avem musafiri. Familia Villaro vin la masă.
- Aha....
- Și ce spui de noul tău profesor? Sper sa te înțelegi cu el și să nu îmi mai spui ca nu ai timp de studiat. Va merge peste tot cu tine.
- Mamă sincer eu cred ca nu este nevoie să vină cu mine peste tot, după mine eu cred ca ar fi mai bine ca să studiez zilele când nu am ședințe foto.
- Hai gata, termină cu prostiile. Hugo are loc unde sa stea și așa puteți să vă vedeți când este nevoie. Tatal tău sa ocupat de tot.
- Mda..... Am văzut. Mama merg să mă schimb și vorbim dupaia.
Imi trebuie un minut de liniște , mă așteaptă zile grele. Nu știu cum voi suporta să stau cu ai mei acum când m-am obișnuit sa stau singură și sa fac ce vreau.