Iubește - mă la malul mării

Capitolul 21

- Vă rugăm să vă așezați , ne pregătim de aterizare. Ne anunță căpitanul.

Am avut un zbor plictisitor , toți erau puși pe treabă. Abea aștept să ajung acasă să mă întind simt că mă  dorare tot corpul.  Eu merg cu Hugo în prima mașină si restul merg cu alta mașină. Lorenzo se pregătește pentru a merge acum în Las Vegas și ne lasă o listă lungă cu ce trebuie să facem cât timp este el plecat. Din primele zile am un program încărcat. Il rog pe Hugo să îmi faca o poză ca să o trimit alor mei, așa o să stea mai liniștiți când vor vedea că sunt în sfârșit cu picioarele pe pământ. 
Ne oprim in fața unei case enorme. Este super mare,  mai mare ca celelalte case care le avem. Interiorul este aranjat pe gustul meu, îmi place.  Aș vrea să îi sun pe ai mei dar le trimit mesaj că am ajuns bine și am să îi sun mai incolo.Schimbul de ore ma da peste cap.

- Rebeca , nu ai vrea să mergem să vizităm puțin oraşul? Mă întreabă Hugo. 
- Preferam să stau puțin întinsă, dar ai dreptate este o idee bună. Fac un duș si mergem, când sunt gata am să te anunț.
- Ok, fac și eu un duș. Ne vedm în jumate de ora. Ok?
- Ok Hugo.

După un duș cald mă pregătesc de o ieșire in oras  cu profesorul meu. O fată tânără și frumoasă este în camera de lângă , îmi aranjează garderoba. Încerc să îmi găsesc ceva comod ca să mă îmbrac și după mai bine de 10 minute îmi găsesc ceva lejer. Nu vreau să par o fată fițoasă și vreau să mă comport cât mai frumos cu lumea care este in jurul meu , așa că ar fi bine să știu totul despre persoanele din casa.

- Îmi spui te rog cum te cheamă? Eu mă numesc Rebeca. Tu?

- Iris, domnisora Rebeca. Îmi cer scuze daca am intrat in cameră fără să bat la ușă.

- Oricum nu auzeam , eram la baie și te rog să îmi spui Rebeca.  Acum te las să îți termini treaba. 
Orașul este frumos doar că este foarte aglomerat. Ne plimbam prin magazine și eu nu mă pot opri din a face cumpărături. Hugo preferă să nu mai intram în nici un magazin ca să nu mai cumpăr tot ce văd. Ne oprim sa bem un suc , Hugo mă privește și incepe să zâmbească. 

- Cum de nu a venit și Partik cu noi? Mă întreabă Hugo.
- Acum nu poate să vină , dar când rezolva cu facultatea o să vină.

Ne mai plimbăm puțin și când ne întoarcem acasă ne punem să mâncăm. Hugo merge în camera lui să se odihnească și eu rămân in living. Azi am scăpat de el cu orele lui plictisitoare așa că profit de ocazie. Pornesc televizorul să văd ce progame sunt, mă uit la un film până mă ia somnul. Jessica noua mea asistenta vine să mă anunțe că în seara asta suntem invitați la cină de băiatul cu care voi face cele mai multe ședințe foto ,  ar vrea să mă cunoască. Nu am nici un chef aşa  că îi spun să îl anunțe că sunt obosită și că rămâne să  luăm micul dejun.
După 10 minute mă sună Lorenzo , se pare ca Jessica sa plâns că nu vreau să respect programul.

- Trebie să mergi chiar dacă ești obosită. Înțelege că trebuie să faci ca să iasă totul bine . Îmi spune Lorenzo la telefon.
- Dar sunt obosită, mâine dimineață promit că am să mă întâlnesc cu el și am să iau micul dejun cu el.
- Rebeca la dimineață ai să mergi la o ședință foto și nu ai să ai timp să iei micul dejun. Așa că termină cu prostiile și pregateştete. Îmi spune Lorenzo nervos și îmi închide telefonul.

-Mda.... Jessica, Jessica.........
-Da , spune Rebeca . Ai nevoie de ceva?
- Vreau să facem o înțelegere, ok! Te rog nu îi raporta toate mișcările mele lui Lorenzo.
- Să îi spui șefului meu când vine treaba asta. Acum cred că ar fi mai bine să te pregătești Rebeca. Promit că vei avea o seara frumoasă.

Mă uit la ceas și văd că este ora 18:25 la mama este ora 2 dimineata așa că nu am cum să o sun și nici pe Patrik. Fac un duș și mă uit ce sa iau pe mine, parcă nu am nici un chef de nimic. Sper să treacă cât mai repede seara asta. Viața asta o să fie foarte grea pentru mine dacă de acum începe Lorenzo să îmi facă program fără să mă întrebe dacă pot sau dacă vreau să fac ceea ce el îmi programează. Va trebui să vorbesc cu mama despre următoarele contracte.