Iubește - mă la malul mării

Capitolul 28

Patrik

Zilele au trecut , imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat, stiu ca am gresit , am pierdut singura persoana care a tinut la mine cu adevarat, vreau sa ii arat ca ma pot schimba si ca pot sa fiu alta persoana , persoana care ea o doreste . Noaptea nu pot sa dorm , imi  apare imaginea ei cum ma privea cu ura in ochii in clipa cand am dat in ea.

Emisiunile in care apar incerc sa o atac ca sa o fac sa ma sune sa ii aud vocea, dar in zadar. Mereu este alaturi de el , cu mine nu era niciodata asa mereu cu zambetul pe buze.

- Patrik de ce nu vrei sa mananci? Intelege ca nu e bine ce faci, ce crezi ca rezolvi?

- Alejandra te rog sa ma intelegi ca nu pot sa mananc. Ai vorbit cu ea?

- Nu am cum sa iau legatura cu ea , dar am vorbit cu Jessica si este bine se pare ca ea nu sufera ca tine, incearca sa isi refaca viata. 

Imi arunc privirea pe masuta unde tine Alejandra revistele si vad ultimul numar de la "Cuore" o iau ca sa o citesc , sigur apare ceva scris despre ei doi. Rasfoiesc paginile si dau peste un articol in care Justin este alaturi de ea, apare si o poza in care apare mana ei cu un inel cu o piatra mare, in articol scrie ca este inelul care la primit de la Justin. Simt cum pulsul se accelereaza si incerc sa ma controlez, citesc mai departe articolul si lacrimile imi curg cand ma uit la poza in care se saruta.

Oare este fericita ?  Oare chiar  ma uitat asa repede ?

Nu pot sa cred , cum ma uitat asa repede , sa aruncat in bratele lui , incerc sa o sun . Intra mesageria vocala, imi este dor de ea. Ies pe terasa sa fumez o tigara si privesc spre casa ei in care se vad toate luminile aprinse . Larisa cu Juan sau intors din Anglia pentru o perioada , cobor si ma indrept spre casa ca sa vorbesc cu singura persoana care ma intelege cu adevarat si cu care pot vorbi .

-Buna Patrik , ce te aduce pe la noi?

- Buna Larisa,  am venit sa vorbesc cu Juan.

- Ia loc ma duc sa il chem, vrei o bere?

- Nu , mai bine un suc de portocale daca ai.

Imi pune sucul de portocale si merge sa il cheme pe Juan. Urc scarile si deschid usa de la camera lui Rebeca, este aranjata exact ca si cum ar sta in ea. In aer se mai simte mirosul parfumului ei , imi vine sa strig de durerea care o simt in piept.

- Patrik , unde esti? Ma striga Juan.

- Sunt aici, acum cobor.

- Hai sa luam loc aici un living, vrei sa bei o bere?

- M... am suc, nu mai beau alcool. Ce mai faceti, cum de nu ati mers la Rebeca?

- Nu mergem pana dupa ziua ei,dar hai spune ce te aduce pe la mine?

-Am gresit mult si nu pot sa o fac sa ma ierte, sa aruncat in bratele lui si sunt sigur ca nu o iubeste. Spune ce pot sa fac?

- Mai  Patrik uite cum sta treaba, eu nu ma pot baga intre voi, ai gresit si tu si ea. Sunteti tineri , nu stiti cum sa vorbiti fara sa va raniti, poate ea a spus lucruri care de fapt nu sunt adevarate numai ca sa te raneasca, dar reactia ta ....

- Tu cum ai reactiona daca ti-ar spune persoana la care ti ca in momentul cand a fost in bratele altuia nu sa gandit nici un moment la tine ? Inebunesc, o iubesc si o vreau inapoi.

- Patrik cand am fost cu ea in larg ca sa se ascunda de tine , de sentimentele ei , am vorbit cu ea si a recunoscut ca te iubeste , stia ca esti foarte dificil dar a fost optimista ca te va aduce cu picioarele pe pamant. A reusit,  dar din pacate tu nu ti-ai dar seama ca o iubesti numai cand ai pierdut-o.