Broken Hearts

Partea 7

Am încercat să mă trezesc din transa provocată de Liam. Întâlnirile cu el mă fac să-mi pierd memoria,mă distrug psihic.

Mi-am luat geantă și am pornit spre camera mea. Nu mai sunt în stare să mai stau la ore. Nu mai sunt în stare de nimic.

Când ies din clădire mă întâlnesc cu Melanie.. Huh câte aveam să-i spun până să-l întâlnesc pe Liam.

”Hey Tiff. Persoana pe care vroiam să o văd” spune ea îmbrățișându-mă. ”Tu chiar știi să te distrezi”

”Mhm. Ai noroc că am o stare de spirit proastă altfel până acum ai fi fost la reanimare”

”De ce ? Nu e vina mea ca nu îți cunoști latura distractivă”

”Ce latură distractivă? De la o tocilară am ajuns să fiu dansatoare pe mese. Ce vezi amuzant în asta ?”

Nu apuc bine să termin propoziția că Niall apare din spatele lui Melanie și începe să o sărute pasional. După câteva minute de așteptare tușesc fals,iar apoi îl salut sarcastic pe Niall.

”Oh salut Tiff. Nu te-am văzut.” spune el zâmbind și privind-o pervers pe Melanie.

”Oh,da mersi,uitasem că sunt invizibilă când nu sunt beată” spun dându-mi ochii peste cap.

”Nu am vrut să spun asta. Apropo aseară ai fost bestială. Tu chiar știi să te distrezi. Sper că o să mai vi  la petreceri ” spune și îmi face cu ochiul.

”În visele voastre poate. Acum dacă îmi da-ți voie,trebuie să merg să mă odihnesc pentru că am o durere groaznică de cap. Când îmi revin vă sfătuiesc să nu mă căutați dacă țineți la viața voastră” spun și mă îndrept spre dormitoare.

Și cum bineînțeles nu puteam să merg liniștită în cameră,să mă culc,la intrarea în clădire mă așteaptă Louis. Oamenii aștia nu mă lasă să-mi trăiesc viața.

”Bună Tiffany.Pe tine te așteptam” spune și îmi lasă un sărut pe obraz.

”Umm,bună Louis” spun,înroșindu-mă puțin.

”Ai vrea să iei prânzul cu mine?”

Aș vrea să refuz,dar zâmbetul lui e prea adorabil,iar mie îmi e  foame așa că accept.

Îmi deschide ușa mașinii și îmi face semn să intru. Se pare că voi avea parte de o mică plimbare.

După aproximativ 20 de minute de mers,Louis a parcat mașina în fața unui restaurant destul de elegant din afara campusului.

Îmi deschide portiera,iar eu cobor timidă din mașină. Intrăm și ne așezăm la o masă destul de retrasă. Îl las pe Louis să comande deoarece eu sunt prea derutată ca să mai pot face ceva.

” În seara asta este o pertrecere. Și mi-ar face plăcere dacă ai veni cu mine” spune Louis privindu-mă insistent și zâmbindu-mi dulce.

Încerc să nu fac  contact vizual cu el pentru că dacă voi face mă voi pierde în ochii lui albaștrii.

”Deci,ai vrea să vii? ” spune,parcă fiind nerăbdător să afle răspunsul meu.

”Nu știu Louis. Știi ce s-a întâmplat data trecută. Nu cred că sunt genul acela de fată care să se ducă la petreceri” spun și mă joc cu capacul sticlei de suc.

”Te rog Tiffany. Nu trebuie să bei. Eu,nu vreau să merg singur” spune luându-mi mâna în palmele sale.

Ochii lui albaștrii mă privesc adânc în suflet și din nou mă simt vulnerabilă. Din nou nu pot să refuz și cedez în fața lui dând din cap spunându-i astfel că o să merg cu el. Un zâmbet dulce apare pe fața lui,iar el se apleacă peste masă pentru a-mi lăsa un sărut pe obraz. Sărut care îmi face corpul să tremure.

După ce terminăm de mâncat,Louis plătește,iar apoi ne îndreptăm spre ieșire.

”Tiff” șoptește Louis,iar eu mă întorc imediat cu fața spre el,trupurile noastre fiind atât de aproape încât îi puteam simți respirația caldă pe obrazul meu rece.

”Ți-ar plăcea o plimbare pe malul lacului?”

”Desigur” spun și ne îndreptăm spre lac.

Ne așezăm pe o bancă și privim apusul. Pană acum apusul de soare nu mi se părea atât de romantic,dar se pare că Louis îl face să devină mai special. Simt cum corpul lui se apropie încet de mine,iar brațul lui îmi cuprinde ușor gâtul,eu lăsându-mi capul pe pieptul lui.

”Nu sunt o persoană prea romantică, dar tu mă faci să simt că acest moment este unic” îmi șoptește în ureche,trimițând fiori prind tot corpul. Simt cum în stomacul meu se produce un gol,iar un zâmbet tâmp îmi apare pe față.

”Și eu cred că acest moment este unic” spun adâncindu-mă în brațele lui.

Vântul începe să bată din ce în ce mai tare așă că hotărâm să plecăm.

”Nu ai vrea să rămâi în seara asta la mine?” spune.

”Ai spus că vrei să merg cu tine la o petrecere.”

”Nu e atât de importantă. Prefer să-mi petrec noapte cu tine” spune și mă privește blând.

”E-eu nu știu ce să spun Louis” mă bâlbâi.

”Te rog,Tiffany. E doar o noapte” spune și îmi mângâie ușor coapsa.

”Scuze Louis. Nu pot.” Spun când observ că intră în parcarea campusului. ”Mi-a făcut plăcere să-mi petrec seara cu tine. ”

”Eh,poate altă dată”

”Poate. Noapte bună Louis” spun și cobor din mașină.

”Noapte bună frumoaso” spune și accelerează fiind înghițir de negura nopții.

Parcarez e cam la 5 minute de dormitoare așa că am ceva de mers,iar vântul bate din ce în ce mai tare. Observ că micul chioșc din parcare e deschis așa că intru pentru a-mi lua o mică gustare. Toate chestiile  care s-au întâmplat astăzi mă fac să devin din ce în ce mai confuză. Întru în magazin și vreau să ies la fel de repede. Liam stă acum în fața mea arătându-și dantura perfectă.

”Se pare că destinul ne vrea împreună Tiff” spune și râde scurt.

Încerc să râd,dar nu pot decât să schițez cel mai fals zâmbet posibil.

”Nu e bine să te plimbi singură prin campus noaptea” spune rânjind. ”Ce ai zice dacă te-aș conduce eu până la cameră? ”

”Cred că sunt mai în siguranță singură decât cu tine” spun dându-mi ochii peste cap.

”Insist Tiffany. Lasă-mă să te conduc până la cameră.” spune,respirația lui fiind mai accelerată.

Accept cu toate că nu este cea mai bună idee,dar știu sigur că nu voi scăpa de el dacă nu îl las să mă conducă.

Drumul până la cameră este tăcut singurele sunete pe care pot să le aud fiind bătăile accelerate ale inimii mele.

Când ajungem,mă întorc cu fața spre Liam pentru ai spune ”Noapte bună”,dar atunci simt buzele lui umede presându-se peste ale mele și limba lui implorând să o las să pătrundă. Fără să-mi dau seama îi răspund la sărut limbile noastre unindu-se perfect,dându-mi fiori prin tot corpul. Mâinile lui îmi presează șoldurile în timp ce eu îmi încolăcesc mâinile în jurul gâtului său.

Liam oprește acest moment pasional șoptindu-mi un ”Noapte bună”,iar apoi lăsându-mi un semn destul de mare pe gât,urmând ca mai apoi să se piardă în întuneric. Rămân câteva minute,nemișcată,în fața scărilor,încercând să realizez ce s-a întâmplat.

Trebuie să îmi recunosc mie că,corpul meu reacțonează altfel când sunt în preajma lui. Corpul meu are nevoie de el. Eu am nevoie de el,iar chestia asta mă consumă.

#Știu că acest capitol este cam plictisitor și scurt,dar am început liceu și mi-e cam greu să mă acomodez. Mulțumesc pentru cei +600 de cititori. Nici nu vă gândiți câtă bucurie mi-ați provocat. Sper să vă placă.