Scumpule,
Tu știai cel mai bine tainele ascunse ale ființei mele, mă pătrundeai în fiecare zi și nu te mai săturai. Știai totul, sau cel puțin asta credeai. Erai plictisit să revezi aceleași lucruri zilnic, oră de oră, minut cu minut. Erai sigur că nu mai era nimic care îți scăpase și așteptai să se întâmple ceva ce m-ar fi scos complet din viața ta. Dar nu, nu m-ai descoperit așa cum ți-ai dorit. Mai sunt multe despre care nu știi, mai sunt atâtea mistere nedezlănțuite. Și totuși, am plecat. Iată-mă, dar de fapt nu mă mai poți vedea. Și deși petreceai mult timp cu mine, era egal cu zero. Căci tu nu ai mai fi schimbat nimic. Este un lucru bizar cum ne îndrăgostim, pe neașteptate, simțindu-ne ca în al nouălea cer, iar la scurt timp totul devine un paradox. Știi și tu cum e, căci ai simțit asta înaintea mea. Dar nu te pot învinui, e vina mea. Nu am fost cum ți-ar fi plăcut ție, nu am fost nici cine ai fi vrut tu să fiu. Te-ai grăbit să mă cunoști, iar când ai făcut-o toate misterele ce trebuiau să se dezvăluie pe parcurs au curs ca la un izvor. Sperai în sinea ta să găsești ceva nou, ceva ce poate ar fi schimbat decizia ta. Dar nu, lucrurile au mers ca la început, repetându-se la nesfârșit de fiecare dată. Dar așa pățesc curioșii, iar tu ai fost un curios. Căci ție nu-ți puteam transmite nimic, imediat ai fi vrut să afli despre ce este vorba. Așa ești tu, scumpule și țin să-ți reamintesc un singur lucru:
Adio.
CITEȘTI
Scrisori de adio
RomanceScumpule, Tu știi că niciodată nu am putut să-ți spun ce simt în față. Știi că eu mereu îți scriam o scrisoare, o lăsam pe marginea patului, apoi dispăream ca un copil ce tocmai părea a fi prins în jocul de-a v-ați ascunselea. Dar de data aceasta vo...
