Scumpule,
De ceva vreme am înțeles mai bine cursul vieții și dogmele sale. Lucrurile bune li se întâmplă persoanelor bune, iar cele rele persoanelor rele. Dar uneori viața mai greșește, trimițând astfel lucruri rele persoanelor bune și invers. Tu ești binele, căci tu ai fost făclia ce mi-ai luminat drumul, viața dar și sentimentele. În același timp ai fost un tsunami ce mi-a răvășit gândurile, sentimentele și tot ce era bine aranjat ca pe raft. M-ai făcut să zâmbesc când nu puteam schița un zâmbet, m-ai făcut să râd când ar fi trebuit să plâng. Mi-ai dăruit ceva ce nu toată lumea știe să dăruiască: iubire. Ai fost mereu în umbră, poate când nu era necesar sau când aveam nevoie de tine. Te-ai dat dispărut când eu doar voiam să vorbim. Cu toate acestea, te înțeleg. Te înțeleg perfect, căci tu voiai bine, iar eu eram răul, căci tu voiai iubire, iar eu îți ofeream indiferență. Așa că am să o spun acum, căci altcândva nu voi mai putea, voi dispărea sub albia unui râu. Voi căuta pietre pe care să le admir și să spun: "Așa a fost odată...".
Tudor, scumpule, iubirea nu e sentimentul pe care știu să-l ofer, căci eu nu ofer nici un fel de sentiment în ochii tăi. Însă e sentimentul de care știu că tu ai nevoie. E sentimentul de care îmi spuneai la început ca fiind suprem tuturor. Și îmi pare rău că nu sunt acolo să-ți ofer ceea ce vrei, dar totuși, vino de-mi deschide ușa.
Victoria.
CITEȘTI
Scrisori de adio
RomanceScumpule, Tu știi că niciodată nu am putut să-ți spun ce simt în față. Știi că eu mereu îți scriam o scrisoare, o lăsam pe marginea patului, apoi dispăream ca un copil ce tocmai părea a fi prins în jocul de-a v-ați ascunselea. Dar de data aceasta vo...
