3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 11

Dar.. nu poate.. chiar e.. nu pot sa cred! Din mii de locuri din acea padure el m-a adus in acesta. In acest loc sfant al copilariei mele.

- Leo.. este singurul cuvant care-l pot scoate din gura.

- Stiu, te asteptai ca la prima intalnire sa te duc la cea mai luxoasta intal-..

- E perfect! nu il las sa isi continue fraza.

--------------------------------------------

- Serios? Iti place? intreaba el foarte mirat.

- Daca imi place? E cel mai frumos loc in care ma puteai duce.

- Presupun ca te leaga ceva strans de el, ca si pe mine..spune el ingandurat.

-Da.. de asta am lacrimat.

-Stii, Ally, tu esti o persoana foarte speciala pentru mine, la fel este si locul acesta. Cand isi bateau copii joc de mine pentru ca eram un tocilar, sau pentru ca purtam ochelari (nu ca acum nu mai port ochelari sau nu mai sunt tocilar) veneam aici, ma relaxa natura, prin umezeala si fragezimea ierbii, prin albastrul imaculat al cerului, si prin tot ce tine de.. natura in general. Tipam, plangeam, dar ea ma intelegea, ea.. natura pasnica.. ea imi soptea lin sa fiu puternic.

- Leo.. Ai avut un trecut groaznic..

- Da.. am avut, pana sa intri in viata mea, sa mi-o luminezi..

- Nu am facut mare lucru, spun eu chicotind.

-Oh.. Te inseli. Mi-ai schimbat viata in bine. Cand te-am vazut toti au disparut, toata batjocura.. tot!

Nu mai puteam sa spun nimic, ma uitam la el si amuțeam. Se vede cat de tare l-a durut copilaria lui, daca poate fi numita asa..

- Te-am deprimat si pe tine cu povestea vietii mele, nu?

- Nu..

- Bine. Atunci spune-mi te rog povestea ta care te leaga de locul acesta.

- Pai este ca a ta..

- Bine, dar cred ca tu nu erai numita tocilara..

- Ce te face sa crezi asta?

- Pai esti asa delicata.. Cum au indraznit sa te raneasca?

- Pai nu m-au ranit direct..

- Cum adica?

- Toate vorbele rostite cu jumatate de gura, toate rasetele si aratatul cu degetul pe nevinovata de Ally..

- Imi.. pare rau..

- Nu ai de ce sa iti ceri scuze.. este trecutul meu si mi-l asum.

- Da.. dar eu am deschis subiectul.

- Asta este..

Si tot asa ne-am povestit amandoi toata copilaria noastra; si am mai fi continuat daca nu se insera.

- Oh! Ce frumos a fost! spun eu

- Da.. pacat ca s-a terminat. zice Leo uitandu-se in gol. El imi ia mana si incepem sa ne plimbam pana la casa mea.

*

- Ally! Unde ai fost asa de mult timp? spune ea impacientata.

- Mama, m-am plimbat cu Leo, spun eu zambind.

- Unde ati fost?

- In padurea parcului cu Leo. spun eu calma.

- Ce? Ally, eu nu cunosc acest baiat, chiar nu l-am vazut niciodata!

- Din cauza asta v-om organiza o cina de familie la care vor fi prezenti: Leo, eu, tu si parintii lui Leo.

- Scumpo, dar Matthew va vrea sa vina si el.

- Si din cauza asta nu o sa ii spui nimic, da mama?

- Ally, daca nu vrei sa vina nu va veni.

- Bine atunci.

- Cand este cina?

- Duminica, adica maine.

- Unde?

- La noi acasa.

- Pai hai sa facem mancare! spune ea fugind spre bucatarie.

- Leo mi-a spus ce le place parintilor sai.

- Ce?

- Pai: tiramisu, ciorba de burta si cartofi la cuptor.

- Nu avem nimic pentru astea! Ma duc sa scriu lista de ingrediente si tu te duci sa le iei.

-Ok.

*

- Pregateste-te, mama, Linda, Howard si Leo vor ajunge dupa jumanate de ora si tu esti in şorț! tip eu din  camera mea aruncand o ultima privire in oglinda.

- Draga, eu sunt gata in 7 minute, la fel si cartofii!

- Pai pot ajunge mai devreme deci nu mai sta si te uita la ei, si imbraca-te, mama!

- Eu sunt deja imbracata, numai ca am şorțul pe mine.

- Păi dăți-l jos.

- Cioc! Cioc! Cioc!

- Aa! Au ajuns! spun eu coborand scarile.

- Calmeaza-te, scompo!

- Ok, sunt calma..spun eu mai mult pentru mine.

Mama se grabeste sa deschida usa oaspetilor.

- Bine ati venit! spune aceasta cu zambetul le buze.

-Luati un loc! adaug eu vazand ca Linda si Howard se aproprie de masa.

♡♡♡