3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 30

Imi place ca in sfarsit am descoperit ca nu e asa de rau cum pare, e chiar dragut..

-------------------------------------------

Louis POV

Wow.. Luni de'arandul am visat in fiecare noapte seara asta.. ca vom fi la un restaurant de jazz si ea imi va spune ca ma iubeseste cum il iubeste pe George Gershwin (zeul jazz-ului), iubitul ei imaginar, ca ochii mei stralucesc ca doua stele in lumina lumanarilor care erau puse pe masuta rotunda si micuta, acoperita de o panza alba cu broderii cafenii, asemeni ochilor ei mari atintinti pe parul meu dezordonat si atragator, care lucea mai ceva ca stelele de la Hollywood in baiata reflectoarelor.

Incepeam sa vorbesc ca un tanar gallant, ce vrea sa o curteze, desprins din anii 70' si peisajul se transforma intr-unul din filmele alb-negru la care se uita bunica cand eram mic si incepea sa planga pentru ca Justin a reusit in sfarsit sa se desparta de Katherine pentru a fi cu satena si frumoasa Maya, sa aiba nepotii si sa traiasca fericiti pana la adanci bartaneti.

Dupa ce as fi fermecat-o, as fi invitat-o sa dansamn pe cantecul celebru al lui George Gershwin, Rhapson in Blue (melodia la media), cu o voce foarte masculina si ingrosata, dand tacticos din sprancene, ea ar fi acceptat si ne-am fi unduit corputile suple acoperite in vesminte din anii 70', cum ar fi o rochita pana la genunchi, galbena cu buline mari, albe asemeni gulerasului rotund nelasandu-i la vedere bustul generos.

Bine inteles ca nu s-a intamplat exact ca si in visele mele de copil terorizat de o bunicuta din 70', dar ne-am simtit atat de bine impreuna! Se pare ca nu trebuie sa ma schimb deloc intr-un tocilar emotiv si speriat de bombele atomice ale Germaniei, dar nici un baiat rau care nu gaseste alta solutie a unui conflict decat impartasind pumni grei adversarilor, sau care innebuneste toate pitipoancele disperate dupa un iubit. Trebuie sa fiu doar eu, Louis cel care am fost in trecutul bun, un Louis care citeste carti siropoase sau de actiune stand pe un cearsaf in padure, ori catarandu-se intr-un copac batran cu o carte in mana, sau doar stand pe o banca admirand cerul si jocul frunzelor verzui in baiaia vantului, acel Louis visator care se bucura nebuneste la un "Poate..", pentru ca acel "Poate.." ar fi putut insemna intr-un sfarsit da. Acest Louis care a preluat controlul trupului meu in seara asta si.. acest Louis care mi-a lipsit mult timp..

Ally POV

Dupa ce am colindat aproape tot orasul impreuna doar ca sa ajung eu in siguranta acasa, aceasta seara plina de zambetl lui colorat care si-a facut prezenta hazlie de fiecare data când eu ii impartaseam un mic secret din copilarie s-a incheiat. Pacat ca si cel mai frumos vis se sfarseste la un moment dat, cum s-a sfarit si aceasta seara minnunata, ajungand in fata casei mele.

-Am ajuns.. spun bosunflata, ca o fetita de 6 ani vazand ca mama sa nu ii cumpara vata pe bat de la carnavalul de peste drum.

-Te conduc? spune el, ridicandu-si chipul falnic.

-Pai.. Am ajuns, deci ne vedem maine.. ok? spun incercand sa inchei cat mai repede conversatia. Stiu ca vrea sa ma conduca pana in casa, unde sa ma vada in siguranta, dar in casa e mama si nu vreau sa stie ca am stat pana la ora asta tarzie cu un baiat.. mai ales daca acel baiat e Louis.

-Nu nu nu si nu! Tu domnisoara nu o sa scapi atat de usor de mine, clar? zice cuprinzandu-mi mana in palma sa si inaintand pana in fata usii mele.

-Acum chiar am ajuns. Pa, Louis!

-De ce vrei sa nu intru in casa? zice serios, lasand gluma la o parte.

-Pentru ca in casa se afla un monstru cu o curiozitate mai mare decat cea a unui detectiv si cu un simt de a transforma cel mai mic amanunt in cel mai negru si macabu scenariu, cu o imaginatie mai bogata decat cel mai bun autor de carti politiste din istorie si m-ar jupui, m-ar une in cuptor si m-ar arde de vie daca ar sti ca am stat pana la ora asta cu un baiat, fara Laura!

-Cine e aceasta fiinta oribila? zice incruntandu-se.

-..Mama, spun, el pufnind intr-un ras melodios.

-Dar aceasta fiinta nu s-ar indupleca deloc daca ar sti cu cine ai stat pana acum? zice ridicandu-si spranceana stanga.

-Probabil.. spun intr-un final, dar nu la ora asta si nu in ziua asta!

-Dar cand?

-Umm.. nu stiu, Louis, nu vreau sa te cunoasca mama acum. Nu e genul de persoana care accepta orice baiat pe langa mine..

-Ah.. Esti unica si singura fetita a ei, care nu va parasi cuibul prea curand, nu?

-Cam da..

-Ok, domnita! Ne vedem dis de dimineata!

-Cum adica dis de dimineata?

-Ai sa vezi! spune sarutandu-mi grijuliu fruntea si plecand pe alee, facand loc in stomacul meu pentru miile de stoluri de fluturasi care zboara energici in noua lor "casuta". E atat de duce cum are rabdare de fiecare data sa nu fie nici pea romantic, pentru ca nu suntem oficial impreuna, dar nici prea sobru. E perfet exact asa cum este el.

Intru zambind pe usa casei, descaltandu-ma de cizmele mele negre, pline de picuri de apa de la fosta zapada ce s-a topit. Zambetul mi-o ia la goana atunci cand o vad stand pe tocul usii care duce spre bucatarie, cu bratele incrutisate in jurul taliei, spranceana dreapta ridicata formand o curba perfecta, mult prea amenintaoare si buzelea acelea odinioara fine, acum tuguite si maxilarul incordat la maxim. Am incurcat-o..rau!

-Cine e acest baiat, Alison? ma intreaba, facand cativa pasi spre mine. Unde e Laura de care imi ziceai in mesaj? Stii ce am facut?! M-am dus la ea si ce crezi ca facea? Dormea, ca orice alta fata de varsta ta! Tu unde erai? Cu un baiat necunoscut, pe strazi, noaptea! De unde stie de Louis? Preivirea mea s-a dus a un fulger prin toata bucataria. Geamul era deschis.. a auzut totul..

-Mama.. Pot sa iti explic!

-Ascult, draga mea! zice cu o intonatie sarcastica.

-Pai..

- Nici un pai! Stii care e starea lui Leo si tu ce faci? Stai si umbli cu toti golanii in timp ce bietul baiat nici nu mananca de suparare!

-Si ce ai vrea sa fac? Sa il astept pana in panzele albe sa se intoarca, cand amandoua stim ca nu e asa? Asta vrei? zic dandu-mi lacrimile si urcand in camera mea, fara sa mai astept un raspuns.

De ce nu ma intelege? Am plans atata timp, am asteptat ceva ce stiam de mult ca nu va veni niciodata! Nu am mai mancat de tristete! Nu m-am mai miscat de pe un scaun amarat! Nu mi-am mai mutat pivirea de pe fereastra doar pentru fapul ca asteptam si speram ca acea masina gri sa parcheze in fata casei, sa se deschida portiera din spate si cu pasi lenti sa coboare Leo fara nici o zgarietura.. Nu mai pot fi ca inainte! Am indurat prea mult timp chestia asta si m-am saturat!