Capitolul 31

301 26 32
                                    

Am indurat prea mult timp chestia asta si m-am saturat!

------------------------------------------

Ally POV

Paseam rapid pe treptele ce duc spre camera mea, stiind ca mama va vrea sa vorbeasca cu mine despre Louis, dar eu nu vreau asta, nu am dispozitia necesara sa vorbesc despre el.. mai ales pentru ca nici macar nu suntem impreuna. O parte din mine ar dori sa ii stie parerea mamei, dar cealalta stie ca nu va reactiona bine, stie ca va pomeni iar de Leo si imi va starni iar mii de amintiri frumoase, dar care lasa urme lente si sigure, ca o lama taioasa care se plimba anevoios pe pielea ta catifelata, dar lama se adanceste si face loc firisoarelor de lacrimi sangerii, ca amintirile la fel de taioase cu Leo.

Toate clipele fantastice in care sufletul meu inota in extazul buzelor lui moi si catifelate imi navaleau creierul ce se straduia sa-l uite.. cand am fost in padure.. primul sarut.. cina in familie.. cand am fost la piscina.. la munte.. Atatea amintiri ce imi vin cu o viteza impresionanta, sufletul retraind toate clipele triste sau fericite alaturi de el.. Dar acest "el" a plecat.. m-a parasit si cu totii stim ca nu se va mai intoarce, ca relatia asta s-a terminat acum multe luni, dar sufletul meu inca nu l-a uitat.. eu nu l-am uitat! Dar cat vreau sa nu a mai chinui pentru ceva ce s-a sfarsit! Cat vreau sa nu-i mai jelesc gustul sarutarilor catifelate ce ma trezeau in fiecare dimineata.. diminetile ce s-au sfarsit! Totul s-a sfarsit! Dar asta e bine.. E bine pentru ca atunci cand o usa se inchide, inevitabil alta mai buna se deschide, asta inseamna ca nu Leo era "jumatatea mea", ci Louis.. sau alt cineva.. Cert este ca vreau sa il uit, indiferent cum il voi uita..

-Ally, deschide, te rog! aud vocea rugatoare a mamei ce strapunge ascunzisurile camerei intunecate..Nu vreau sa ma mai gandesc la Leo, dar ea sigur va aduce vorba de el, deci nu.. nu o sa-i raspund.. Dar pe de alta parte e mama mea si merita sa afle ce se intampla cu mine, are dreptul la o parere, iar eu nu pot sa o privez de propria-mi persoana.. ei ii  datorez ce sunt acum, deci nu am dreptul sa ma comport asa cu ea..

Ma indrept cu pasi molesiti si mult prea lenti ca de obicei. Se pare ca aparitia lui in mintea mea nu are un impact foarte favorabil.. Pun mana vinetie pe clanta din metal ruginit, rece si apas lent, asteptand ca ochii mei sa se opreasca asupra ochilor ingrijorati ai ingerului fara aripi, inger prea temator pentru un simplu muritor adolescentin ca mine.

-Oh, scumpo! spune mama, strangandu-ma in brate, plimbandu-si mana dreapta pe spatele meu vinetiu de la frigul gandurilor reci si apasatoare.

-Mama.. vreau sa vorbim despre ceva important.. spun cu greu, avand in vedere nesiguranta raspunsului ei, privirea mea ocolindu-i ochii.

-Te ascult.. zice tragandu-mi barbia undeva  mai sus, astfel privirea mea fixacu-i ochii bine-voitori.

-Stii ce s-a intamplat cu Leo.. Stii ca aveam haluciantii.. ca incepeam sa-l vad prin camera.. ca nu mai mancam.. nu mai vorbeam.. nu mai ieseam din casa.. eram depresiva si spuneam lucruri ciudate.. Amandoua stim ca nu o sa se mai intoarca si ca am indurat mult prea mult pentru ceva care s-a terminat nu cu putin timp in urma. Vreau sa-l uit.. sa-mi fac o noua viata mai fericita.. sa ma duc la petreceri, sa calatoresc.. sa ies din casa.. sa cunosc oameni noi.. Exista un baiat.. un baiat foarte dragut.. se comporta frumos cu mine, este amabil si politicos.. nu a avut un trecut atat de roz cum de altfel nici eu nu am avut.. In fine.. Trecand la subiect.. Acest tip ma place de mai mult timp.. a dezvoltat o adevarata pasiune pentru mine si nu e chiar atat de revoltator.. Ce zici? Ar trebui sa incep o relatie cu el?

-Scumpo.. eu nu stiu ce sa zic.. daca as fi in locul tau as mai astepta putin.. 2-3 zile.. chiar 4 sau poate o saptamana.. Ideea e sa vezi daca te simti bine cu el.. daca da prezintami-l, sa facem o intalnire intre familii.. Daca imi place cum se comporta cu tine vom face activiati intre familii.. vom merge in excursii.. Te inteleg ca vrei sa uiti de Leo, dar nu te grabi cu acest baiat.. Cum i cheama?

-Louis Mike..

-Ok.. Un nume frumos.. Ally Mike.. Nu suna rau.. zice ea razand.

-Mama! Nu ne casatorim! spun incercand sa par iritata.. dar chicotelele involuntare ma dau de gol. O ador pe mama! Cu toata stangacia ei este o femeie foarte perfectionista si moderna. Mereu a vrut tot ce e mai bine pentru mine si nu a incetat o clipa din protectivitatea specifica unei mame. Nu cred ca se putea sa am un noroc mai mare decat de a o avea pe ea in rolul femeii din pantecele din care m-am nascut. O ador din toate punctele de vedere, este rea atunci cand trebuie, afectuasa la momentul potrivit si are cel mai bun punct de vedere justificat pe care l-am vazut vreodata. Cu siguranta suntem diferite, dar ea tot ramane modelul meu in viata!

Imi aduc aminte cand aveam 6-7 ani, mama imi cumparase o tricicleta. Era mica, roz cu alb, impodobita cu fasii de hartie lucioasa pe capetele ghidonului, afisand multe abtipilduri care mai de care mai hazlii, cu printesele care erau la moda atunci, sau desenele mele animate favotite. Iubeam tricicleta aceea si cred ca o mai am si acum, ascunsa printre vechiturile din garaj. Imi placea sa ma trag cu ea in sufragerie, dar mama mereru imi atragea atentia ca ma voi lovi daca mai continui asa, si ce sa vezi? Intr-o zi s-a intamplat sa alunec de pe tricicleta si de frica sa nu ma certe minunata ghicitoare care se uita pe un site de imbracaminte, m-am prefacut ca am lesinat, macar nu era vina mea, corect, deci nu avea ce sa-mi reproseze! Mama voia sa ma stropeasca cu apa si sa sune la salvare, panicata. Pe atunci imi era frica de moarte de tot ce tine de doctori si spital, de la aparatele alea gigantice pana la mirosul oribil din saloane, deci am deschis ochii si am spus speriata, ridicand mainile in aer: "Sunt bine! Vezi?! Nu e nevoie de nici o salvare!" Mama normal ca nu putea sa faca alt ceva decat sa se sperie si sa toarne paharul cu apa pe mine.  Am multe amintiri hazlii cu ea.. chiar daca nu toate se termina asa fericit.. Intreaga mea copilarie a fost toata un zambet datoriat ei si ii multumesc pentru asta.

♡♡♡

3 Inimi, un Singur Sentiment 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum