3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 40

-Bine, scumpa mea, noi suntem ocupati cu bagajele, vom ajunge maine la Berlin!

*

-E stabilit! Maine suntem la aeroport! spun eu entuziasmata.

--------------------------------

Ally POV

Ma aflam in dormitorul meu, inecata in aproape toate hainele din dulapul acum gol, ce sedeau nearanjate pe podeaua aramie, imbracata intr-o multime de vesminte ce formau un covor multicolor asemeni covorului format de multitudinea de frunze cazute din varful crengilor arborilor tomnateci. O sa stam 4-5 zile in New York, zile in care o sa imi cumpar impreuna cu Louis extrem de multe obiecte vestimentare, cizme si ghete, parfumuri si lumanari parfumate, accesorii, ceasturi si multe altele, deci nu vreau sa imi iau de acasa o multime de haine pe care sa le car degeaba de acolo pana aici, si invers, astfel incat in geamantanul albastru, cu tente de culoare deschisa voi depozita 3 rochii pana la genunchi cu spatele descoperit in toata splendoarea delicata a acestuia, toate facand parte dintr-un set cloș: una de un albastru oceanic, alta de un rosu sangeriu, perfect, iar ultima, dar nu cea din urma, o rochie verde smarald, asemeni frunzelor din padurea din parc in care tin minte ca imi depozitam toate grijile marunte de pre-adolescenta ingandurata si trista.

Pe langa acest set de rochii voi avea trei bocancei pana la glezna de aceleasi culori si doua dress-uri: unul pe care sper sa il folosesc in zilele cu rochii si unul de rezerva in caz ca primul mi se rupe. pe langa aceste rei tinute mi-am mai pus doua perechi de jeans, unii albastri si unii negri si doua pulovere-unul galben care sa se potriveasca cu jeans-ul negru si unul rosu care sa se asorteze cu jeans-ul albastru inchis. La aceste doua tinute voi purta o pereche de cizme negre pentru pulorerul rosu si o pereche de cizme galbene pentru ploverul galben. Parul il voi tine predominant prins intr-o coada simpla, nu o sa imi fac mare grija din punct de vedere fizic.

Aproape toti cunoscutii m-au intrebat cu teama de ce tin neaparat sa ma duc in New York si nu alt undeva, iar eu mereu le-am raspuns ca imi doream de ceva timp sa vizitez acest oras. Raspunsul dat de mine este valabil, dar incomplet. Vreau sa ma duc in New York pentru ca simt ca am lasat ceva din mine acolo, ceva marunt, dar fara care ma simt incompleta. E ca o cladire construita din caramizi. Daca o caramida dispare, cladirea nu pateste nimic, dar sufletul ei, interiorul, este afectat de vant, ploi, vijelii si nu mai are acea protectie de odinioara. Simt ca "caramida" sufletului meu se afla ratacita, bâjbâind acolo, căutâindu-mă si ea, la rândul ei, pe mine.

Voi merge doar eu si Louis in aceasta mini-excursie organizata in graba. Vreau sa ne creem experiente, pe final de vacanta, pentru ca odata cu inceperea scolii nu vom mai avea timpul necesar pentru construirea acestor amintiri ce ar trebui sa fie piatra de temelie, dupa iubirea existenta deja, a relatiei noastre. Vreau sa vizitam tot ce poate fi de vizitat, sa incercam tot ce e de incercat, sa experimentam toate trairile si emotiile care ne vor fi oferite de mirificul oras al libertatii si sperantei unui viitor mai bun.

Trag cu mandrie fermoarul rosu-pal al geamantanului umplut 100% si ridic maneta, taraindu-l pana la oglida din camera mea in care ma privesc din cap in picioare. Aceeasi eu. Fericita. Iubitoare. Sincera. Eram incaltata cu niste balerini de culoarea abanosului, aceeasi noanta ca a pantalonilor din matase si a sacoului din acelasi marerial. Ca si top am ales sa port o camasa alba, fara maneci, cu un model interesant ce acoperea decolteul si un guler taios, clasic, pana la gat, iar geanta simpla am asortat-o cu camasa, purtandd aceeasi culoare deschisa. Nu am ales sa port un machiaj strident, rezumandu-ma la un fond de ten asemeni culorii mele naturale, un ruj inchis, rimel, eyeliner ce formeaza o codita scurta la terminarea ochiului si ca fard am obtat pentru un nude-rosaliu. Eram gata!

- Ally!! A ajuuns!! spune mama, vocea ei patrunzand din living pana in camera mea. Ma indepartez rapid de oglinda imensa si pasesc cu pasi repezi pe scarile abrupte, tinand trolerul indeaproape de coapsa mea stanga. Dupa cateva secunde in care m-am afisat in fata muzei copilariei mele, mainile ei fine imi cuprind chipul, spunandu-mi cu voce tremuranda: Oh.. Ally.. Sa nu uiti ca eu am sa te astept aici, cu bratele lasate de ridurile batranetii deschise, cu 7 pisici ce-mi vor tine companie in lipsa ta! Sa ai grija de tine si sa te pazesti de celelalte pericole ce vor aparea draga mea, la fiecare pas marunt, pentru ca eu nu voi mai fi langa tine, dar mereu te voi sustine! Sa nu uiti sa ma mai vizitezi.. si.. daca poti.. sa te mai intorti din cand in cand..

- Dar.. Mama! Nu este decat o excursie, nu e ca si cum am devenit adult! spun cu un zambet marunt in coltul buzelor si cu sparcenele ridicate mirata.

- Nu ma lua pe mine cu "E doar o excursie!"! Las' ca stiu eu ca incepi cu o excursie, apoi continui cu un sejur de o luna sau doua.. dupa luna de miere si ma trezesc cu nepoti care alearga pe langa fotoliu cand incerc sa ma uit linistita la Bravo, ai Stil! zice, plangand si gesticuland cu mainile. Dar gata! Nu te mai boci ca o ţaţa in piaţa care vorbeste cu alta ţaţa din comuna vecina ca ai un baiat care asteapta afara! zice nervoasa.

-Bine.. Ne vedem curand!  Pa, mama!

- Hai pa! zice plangand din nou, dupa care ma indepartez usor de ea, iesind din cladirea care m-a purtat ca pe brate toata viata. In momentul in care pielea mea a facut contact cu aerul rece de iarna tarzie, spatele mi s-a strans , iar coloana mea s-a incordat si arcuit, îngheboşându-mă, iar privirea mea coborand, facand contact vizual cu asfaltul incalzit de petice albe de nea.

- Ally! ma striga o voce calda, care imi capata atentia si imi face privirea sa se ridice si sa dea de corpul unui adolescent bine lucrat, imbracat intr-un tricou simplu alb, peste care este asezat cu finete un pulorer albastru pigmentat de clasicul negru, acoperit de o geaca dezcheiata, cu un design exterior in carouri neutre rosii si albastre, pe interior blana protectoare alba. Acest liceean fiind imbracat intr-o pereche de pantaloni crem, sustinuti de o curea maro cu catarama de metal. Louis statea sprijinit de masina sa gri, dar cand m-a vazut s-a ridicat, conducandu-ma si deschizand portiera locului pasagerului.

Ma asez comod pe scaunul galben-nude, iar Louis porneste mororul, stralungand asfaltul strazii albe si alunecoase.

*

Privirea mea strapunge parbrizul transparent, vazand parcarea imensa a aeroportului gigantic, iar Louis rasuceste volanul usor,  inspre stanga, astfel gasind o portiune intre doua autoturisme liber, unde rotile alunecoase ce sustin masina troneaza pe locul liber, masina fiind incoronata cu privilegiul de a se odihni pe patul ei, somnul durand pana cand Arthur va veni si o va lua el.

Trag de manerul de metal rece, astfel incat portiera sa se deschida, iar balerinii mei sa striveasca moleculele albe si reci ale zapezii si sa ma duc in spatele masinii, unde Louis deschidea porbagajul, intinzandu-mi trolerul meu, insfacandu-l solid si asteptandu-l sa si-l ia si el pe al lui si sa inchida porbagajul, incuind masina gri, ce inceple deja sa se lafaiasca in plapumile albe si reci.

Am iesit impreuna cu Louis, pe jos, din parcarea imensa, taraind, tot in mana stanga trolerul arhi-plin, pana ajungem la intrarea marei institutii.

"Avionul 2 New York- Intoarcere a aterizat" se aude
vocea unei femei tinere ce strapunge intreg aeroportul.

- Asta-i avionul nostru! zic eu cu entuziasm, cu ochii zambitori si un suras imens pe fata, sarutandu-l in fuga, vrand sa ma indepartez rapid de el, dar bratele sale inconjurandu-mi talia si transformand acest initial mic sarut intr-unul pasional si lent.

- Ally.. aud o voce ce-mi strapunge inima, in spatele meu. Era o voce visata si ras-visata de mii de nopti de chin. O voce ce ma trezea in fiecare dimineata de vis, spunandu-mi "Te iubesc!". O voce plina de entuziasm, acum stinsa si dezamagita. O voce.. Vocea lui Leo.

Sfarsit