3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 32

Ally POV

Mama nu a stiut niciodata ca Louis imi dadea batai de cap cand eram cu Leo, dar nici nu trebuie sa stie. Ea, ca si mine de altfel se ataseaza foarte repede de oameni, cum s-a atasat si de Leo. Daca ar sti ca din cauza lui Louis, Leo a plecat ar lua-o razna, mai ales ca eu am ales sa incep ceva cu presupusul vinovat a disparitiei lui Leonard din viata mea. Nu imi place sa ii ascund asta mamei, dar asa e cel mai bine. As prefera sa-i spun dupa ce il va cunoaste pe Louis si va vedea ce dragut e cu mine. O sa-i spun ca s-a schimbat in bine fata de cum era inaine. O sa ii spun trecutul lui, o sa vada ca nu a fost vina sa si ca el chiar ma iubeste.. dragostea poate schimba oameni!

Mama e de acord.. momentan.. dar e de acord. Nu vreau sa iau decizia asta fara sa o consult pe Laura.. Ea macar stie situatia exact asa cum e ea si mi-ar da un sfat mai bun decat cel al mamei. Laura nu l-a placut niciodata pe Leo.. Spunea ca e prea timid pentru mine.. Ca nu ma va saruta niciodata.. Ca ma va parasi cu cea mai mica oportunitate.. Nu a avut dreptate, dar nici prost nu a gandit.. Poate ar trebui sa o ascult in legatura cu primas privinta.. Sa gasesc un baiat mai curajos, care stie ce vrea.. Ca Louis poate..

Imi intind bratele amortite si ma intind pe tot patul. Imi pun mana lenesa prin par, observad cat de incalcit este dupa o noapte de somn odihnitor. Cred ca e pentru prima data cand dorm atat de bine de cand a plecat Leo.. Ma ridic nu prea vioaie din patul cald si moale care m-a tinut atata timp in bratele sale confortabile.. Vremuri bune.. Vremuri bune..

Ma indrept cu pasi lenti spre baie, pentru a ma uita in oglinda ce-mi arata monstruasa mea fata de dimineata. Deschid jetul de apa si las picurii racorosi sa ma aduca la viata si in dimineata asta. Ma spal rapid pe dinti si fac un dus care-mi dezmorteste usor trupul somnoros. Imi iau niste colanti negri, un pulover galben foarte calduros pentru vremea de afara si imi prind parul intr-o codita pe partea stanga, nu prea aranjata, dar merge si asa. Vreau sa fiu cat mai frumoasa, avand in vedere discutia cu Louis de ieri, in care mi-a zis ca ne vedem dimineata. Orice ar insemna asta eu nu vreau sa il las sa imi vada fata monstruasa de dimineata.

Imi iau telefonul de pe noptiera si ma indrept vioaie spre bucatarie. Mama e la un curs de gatit de ceva timp, iar eu sunt nevoita sa imi pregatesc singura micul dejun. Minunat, mereu mi-a placut sa incerc retete noi, iar cat timp mama lipseste e ocazia perfecta! Mereu mi-a placut sa mananc iarna, stand pe terasa de-afara, infasurata intr-un pulover calduros, care sa ma apere impotriva frigului taios, vazand cum coboarna fulgii albiciosi.. gandindu-ma la toate lucrurile posibile si imposibile, dezbatand subiecte importante, cel mai frecvent despre note si profesori in trecut, dar anul asta s-au intamplat multe lucruri ciudate pentru mine cea din trecut, toate cu o viteza naucitoare.. Abia acum imi dau seama ca asta e ultima zi de vacanta si ca maine va trebui sa fiu din nou la scoala.. Ce repede a trecut vacanta asta iar eu nu am facut nimic altceva decat sa stau ca o marmota la fereastra.. Oh, Ally..

Visatoare.. Asta e cuvantul care m-ar descrie cel mai bine.. Mereu am visat ca voi fi ca mama, sau ca voi avea o viata excelenta alaturi de Leo si ca Ally Steward va fi o impresionanta femeie de afacere din Berlin.. Vise.. Acum visez la fericire, mancandu-mi clatitele cu banane si ciocolata.. fericire cu Louis..

Vazand picurii lini de culoarea norilor ce se razboiesc cu lancelele gravitatiei ce pana la urma castiga razboiul, iar fulgii resemnati si dezamagiti de propiile forte ajung sa se alature semenilor lor in troienele ce triumfa prin statura si inaltimea lor impunatoare.. De aceea acest anotimp alb imaculat devine preferatul meu prin curatenia definita de lipsa petelor de culoare pe panza alba ce troneaza  in fata ochilor mei coplesiti de aceasta non-culoare de-a dreptul arzatoare in concordanta cu culorile neutre si monotone din camera mea.

Tot acest peisaj mirific si in acelasi timp atat de rece este acompaniat de un sunet usor si rafinat de vioara ce imi sporeste maginatia si deja ma afunda in lumea viselor. Stai.. ce? De unde vioara? Tot trupul meu care era acum mai putin de o secunda era relaxat, in acest moment se incordeaza groaznic, iar capul meu se inalta in speranta de a vedea de unde vin acordurile atat de melodioase care odinioara m-au linistit. Imi arcuiesc gatul spre partea dreapta.. nimic. Imi indrept privirea de aceasta data in spre partea stanga a gradinii.. nimic! Oare am din nou vedenii?

Ma ridic in picioare rapid, pasind fulgerator si tot-odata nesigur sprea partea stanga, cu fruntea incretita, iar acum ii dau crezare mamei. Mintea imi da nastere unor scenatii macabse si sangeroase, la care doar eu pic ca si victima sigura. Oare cine a intrat in curte? Daca o poate face o data o poate face din nou! Poate acest om nu reprezinta un pericol, dar daca el a intrat in curte, oricine o poate face!

Sirul gandurilor negre este intrerupt de faptul ca sunetul melodios s-a oprit din senin. Merg mult mai nesigura si mai incet, iar ochii mei zaresc o silueta fugind, facand o curba reusita si iesind din raza mea vizuala, fiind invaluit de peretele nenorocit al coltului casei. Al naibii de perete! Nu putea sa fie la cativa centimetrii mai in fata? Macar as fi putut sa-i disting hainele nesuferite!

Toata nelinistea mea trece peste cotele maxime cand talpa piciorului meu atinge un obiect de care pot fi mai mult de 100% sigura ca nu e zapada. Ma aplec fulgrator si iau bucatica de lemn care se dovedeste a fi un arcus de vioara lasat in urma interpretului necunoscut ochilor mei. Oare cine e? Aceasta intrebare predominanta a gandurilor mele este acompaniata de doua brate masculine ce se plimba pe bazinul meu, inconjurandu-mi talia. Imi e atat de frica!

♡♡♡