Ordinul: Renasterea

Capitolul 8 - Dragostea pierduta (Trecut)

      Era o zi ploioasa. Era ultima zi cand o puteam vedea. Incercam sa imi ascund lacrimile sub palarie, astfel incat sa nu ma vada de acolo de unde se afla ea. Eram terminat. Durerea ma sfasia din spre interior, fiecare atom din mine parca ardea, si totusi corpul meu nu raspundea corespunzator la comenzi. Inca speram ca ea sa se ridice din acel pat funebru si sa-mi spuna cat de mult ma iubeste si ca nu ma va parasi niciodata. Inca speram... Doar ca stiam ca nu avea sa se intample asa. Parul ei ondulat si roscat arata superb, exact cum imi imaginam eu ca va arata, poate, in ziua nuntii. Doar ca din nefericire ea se alaturase altcuiva. Prea devreme. Frumusetea de pe chipul ei alb ma fermeca si parca tot nu imi venea a crede. Imbratisase moartea, si o facuse din cauza mea, pentru ca eu nu fusesem in stare sa o protejez. In locul rochiei albe de mireasa era imbracata intr-o rochie neagra. Parca arata mai bine, cu toate ca eu imi doream din tot  sufletul sa existe o cale sa o pot aduce inapoi. Eram in stare sa ma duc pana in iad si inapoi dupa ea, daca era nevoie. Numai sa o stiu alaturi de mine...

     M-am apropiat de cosciug si am incercat sa-i cuprind mainile. Lacrimile mi se scurgeau de pe obraji pe mainile ei. Iar ea era atat de linistita, de parca incerca sa ma linisteasca. Am mangaiat-o pe fata, apoi am sarutat-o pe frunte indelungat. Incepusem sa plang mai tare. Leon s-a apropiat de mine si mi-a pus o mana pe umar, doar ca eu, plin de ura, am luat mana de pe mine si l-am pus la pamant cu piciorul. M-am urcat deasupra lui si cu genunchii ii opream bratele din orice fel de miscare. Am scos una din lame si am pus-o la gatul sau, varful intepandu-l, astfel facandu-l sa sangereze usor.

- E numai  vina ta nenorocitule!! Nu ai fost in stare sa o protejezi!! De ce? De ce nu ai putut sa fii acolo si sa-i salvezi viata? As fi preferat, sincer, sa fii tu acolo in locul ei. Si atunci as fi stiut ca tu ai fi fost doar o alta victima a razboiului la care luam parte. Dar tu ai fi fost o victima vinovata!! urlam printre lacrimi la el.

- Cum poti fi atat de orb Dante? Cum de te poti lasa atat de usor sa cazi in intuneric si-n setea asta nebuna de razbunare?

- Mi-ar  fi atat de usor sa-ti iau si tie viata in clipa asta. Nu te gandi ca ezit acum, pentru  ca nu o fac. Doar ca... Vreau sa o onorez, am spus.

- DANTE!!! a strigat bunicul la mine. Asa o onorezi tu pe Elisse? Crezi ca asta si-ar fi dorit ea?

- Tu nu stii ce si-ar fi dorit ea.

- Pe loc repaus soldat. Nu imi pasa ca esti nepotul meu. La urmatoarea abatere te voi pune la pamant si te voi imobiliza. Daca tu chiar vrei sa stii ce si-a dorit Elisse, trebuie sa stii ca ti-a lasat o scrisoare.

- Eu de ce aflu de ea abia acum bunicule? De ce... ?

- Pentru ca atunci cand a plecat mi-a zis ca nu va fi nevoie sa ti-o inmanez, pentru ca nu va muri. Doar ca...

     Doar ca lucrurile nu au mers exact cum planuise ea, asa ca... Dupa procesiune, unde m-am abtinut cu greu sa nu urlu sfasiat de durere, bunicul mi-a inmanat scrisoarea si am fost cuprins de o durere si mai mare cand am citit ce era scris acolo:

" Draga Dante, iubitul meu, stiu ca nu voi apuca sa iti dau asta, doar ca am un presentiment rau. Am fost compromisa, si cei din Los Segadores m-au gasit. Asa ca, pentru a va proteja, am ales sa plec in misiunea asta de una singura. Dar nu asta este important momentan, ci ceea ce urmeaza sa iti spun. Dante, stiu ca nu a fost nevoie sa ne spunem unul altuia sentimentele noastre, pentru ca un schimb de priviri era de ajuns. Te iubesc Dante!! Te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta. Esti totul pentru mine si niciodata nu am crezut ca te voi iubi cu atata pasiune si cu atata ardoare. Doamne, imi amintesc toate prin cate am trecut impreuna si imi amintesc cum de fiecare data era acolo pentru mine, cum de fiecare data ma protejai de tot ceea ce ma putea rani. Si stiu ca daca ai putea m-ai proteja si acum.  Nu face vreo prostie daca este sa citesti asta. Promite-mi ca vei urma ceea ce mi-ai spus prima data, ca-ti vei razbuna tatal. Promite-mi ca nu ma vei uita niciodata!!

Cu dragoste, a ta acum si pentru totdeauna, Elisse. "

     Incercam sa-mi stapanesc lacrimile si sa ma controlez. Am scos din trusa de prim ajutor doua calmante pe care le-am luat fara apa. Aveam nevoie. Mi-am pus casca pe cap, si-am inceput sa gonesc prin oras fara sa ezit. Am inceput sa caut in fiecare coltisor ascuns de oras vreo urma, pana cand, undeva intr-o zona plina de depozite abandonate o licarire mi-a atras atentia. Era momentul sa-i distrug odata si pentru totdeauna pe cei din Los Segadores.