Atrasa De Fratele Meu Vitreg

Capitolul 7. L.A si El

M.am trezit usor buimaca pentru a ma pregati de... Plecare.
Mi.am facut un dus scurt pentru relaxare si mi.am luat pe mine niste haine comode. Am inceput sa.mi impachetez hainele intr.un geamantan si in tot timpul asta ma gandeam la lucrurile care mi s.au intamplat de cand am venit. Totul e atat de ciudat si... Confuz.
Sunt distrasa din gandurile mele de un ciocanit la usa.

Un Nick imbracat intr.o pereche de blugi negri si o camasa alba care statea lipita de abdomenul bine lucrat a intrat pe usa. Isi plimba ochii prin toata camera si eu cred ca aproape salivam. Planeta catre Karh!!! Helău!?
Gata, gata mi.am revenit! Imi scutur usor capul si privirele noastre se intersecteaza.

- Esti gata?

- Ammm... Eu... Cred ca da. Adica da, da sunt. Sunt gata.( Te mai balbai mult? Tu nu poti sa taci constiinto? Asta e jobul meu. )

- Nu ai uitat nimic? Spune si ii pot vedea un zambet strengar pe fata.
Ce sa uit? Am totul. Ce e in neregula cu el?

- Nu.. Ce sa uit?

Trece pe langa mine si ridica de pe jos un sutie negru de.al meu. Pot sa jur ca eram mai rosie decat un rac. De ce ar pune mana pe el? Nu stie nimic despre " proprietate privata"? Ma duc nervoasa catre el si vreau sa il iau din maini. Dar el il ridica deasupra capului lui astfel incat eu sa nu pot ajunge. Pe bune?

- Da.mi.l!!! E al meu!

- Nu te enerva pisicuto! Imi place! Il analizeaza foarte atent. E o marime destul de mare, hmm...

Simt cum tot sangele imi fiierbe in vene si tremur de nervi.

- Daca nu mi.l dai.... Te lovesc!

- Ce gluma bun....

Nu a putut termina propozitia pentru ca l.am lovit... Mai exact la pretioasa.i bijuterie. Sa nu zica ca nu l.am avertizat. Ok, acum ca si.a ridicat fata ii pot vedea privirea plina de acid. Eh, se mai intampla...

- O sa platesti pentru asta!

- Eu te.am avertizat!

- Hm... Mai vedem noi...
Pleaca dar nu inaite sa ma ciupeasca de fund. Stai... Ce? M.am intors cu fata la el si i.am bagat cea mai veninoasa privire. Iar el doar mi.a raspuns cu un ranjet scurt si dupa a trantit usa dupa el.

Dupa un scurt timp am iesit si eu si am coborat la parter. Parintii stateau de vorba cu Nick si toti si.au intors privirea catre mine.

- Deci, sa ai grija de ea, bine?

- Promit! Vad cum ma priveste cu coada ochilor si isi schiteaza un zambet lenes.

- La revedere dragii mei! Spune mama si apoi ne ia intr.o imbratisare parinteasca si cu un zambet larg. Tata ma pupa pe frunte si da mana cu Nick.

- La revedere! Spun si ma indrept catre masina.

Drumul a fost unul tacut si linistit. Eu stateam cu capul lipit de geam ingandurata si ascultam muzica iar el butona telefonul. Uneori ma gandesc ce e in capul lui, ce gandeste, ce parere are despre mine.... Il priveam uneori cu coada ochiului de curiozitate dar nici macar nu se clintea de la ecranul telefonului. Pana la urma am simtit cum stomacul meu cere de mancare asa ca mi.am reglat vocea si am tusit putin pentru ai atrage atentia.

- Amm... Nick?

- Ce s.a intamplat?

- Imi este foame.... Putin.... Mai mult.

-Bine.

Deci practic i.am spus ca imi este foame iar el doar a raspuns "bine"? Omule, o sa mor de foame iar tu esti ok cu asta? De ce am impresia ca nu.i functioneaza toate rotitele?