Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul II

Razele soarelui îmi răneau ochii, chiar dacă ploapele încercau sa mi-i protejeze. Într-un final i-am deschis, clipind des pentru a-mi obișnui privirea cu lumina.

Mă aflam intr-o camera atât de cunoscuta, încât orice lucru din ea m-ar fi făcut sa mă simt ca acasă. Posterele cu trupe de pe pereți acopereau varul roz cu care mama lui Luke a decis sa-l pedepsească prin clasa a opta pentru faza lui de copil emo, ce refuza sa poarte alte culori decât negru. Am zâmbit în sinea mea, amintindu-mi tunsorile lui vulgare, brățările din piele și obsesia pentru tricourile cu trupe. Imediat după asta, a urmat faza de skater, care s-a și terminat după câteva luni în care prietenul meu impiedicat aproape ca a murit încercând sa-si dea seama cum funcționează chestia aia pe patru roti. Apoi, ultima și actuala faza, cea de fuck boy. Culoarea neagra a revenit, doar ca acum tunsorile lungi ce-i acopereau fata s-au transformat în unele scurte. Pielea este încă la ordinea zilei, jumătate din hainele lui Luke fiind din acest material.

Eu sunt convinsa de un singur lucru și anume ca l-am iubit necondiționat în fiecare dintre fazele sale de adolescent și încă îl iubesc, indiferent cât de enervant poate fi uneori, indiferent de cât de încrezuți sunt prietenii lui și cât de îngâmfate sunt fetele care mișună ca termitele in jurul sau.

M-am ridicat în capul oaselor, frecându-ma la ochi, înainte sa cobor din pat. Mi-am privit ochii umflați ai chipul răvășit în oglinda de pe perete, trecându-mi de câteva ori mana prin par, pana când acesta începu sa arate cât de cât acceptabil.

M-am întors spre canapeaua ce stătea lipita de perete, înconjurată de sticle goale de bere și cutii de pizza. Tipul ăsta își face vreodată curat în camera? Am lăsat oglinda în urma, apropiindu-ma cu pași ușori de locul unde sforăia un blond spălăcit. M-am așezat pe vine, dându-i o șuviță rebela din ochi. Era atât de dulce... Un mic îngeraș inocent. L-am acoperit mai bine cu pătura pufoasa, ce mirosea puternic a el, rostind un awww abia auzit. El se mișcă nemulțumit, așezându-se pe burta, cu o mana peste spătarul canapelei. Mi-am trecut buricele degetelor peste chipul sau brăzdat de nuanțe roșiatice de raze de soare, oprindu-ma la buzele pline și perfect conturare. Am oftat, lăsându-mi capul sa se sprijine pe umărul sau. De ce continui sa mă amăgesc singura..? Ne cunoaștem de mai mult de noua ani și tot ce am fost vreodată pentru el a fost acea prietena liniuță surioara mai mica pe care se simte dator sa o protejeze constant. Îl iubeam, jur, dar uneori părea atât de al naibii de orb. Vreau sa spun, cum a putut sa nu vadă în tot acest timp cât de mult țin la el..?
Buzele sale clipaira nemulțumite, deschizându-se și închizându-se constant. Își deschise încet ochii, acoperindu-i cu palma la contactul cu lumina solara. Mi-am ridicat capul grabita, simțind acei stupizi fluturi cum se trezesc la viață, odată cu el. Era incredibil ce putere și ce efect avea asupra mea...
Imediat ce-si obișnui ochii cu lumina, îmi zâmbi vesel, așezându-si capul la loc.
-Buna dimineața, soare..! Era și timpul sa te trezești. E 2 după amiaza.
Clipi des, verificându-si ceasul de mână plictisit.
-Meh, și ce? E duminică... Și as mai fi dormit, dacă tu aveai ceva mai bun de făcut decât sa te holbezi la mine de la prima ora a zilei, Kat.
Mi-am dat ochii peste cap, dând sa mă ridic. I-am simțit mana cum se incolaceste pe după talia mea, cuprinzând-o în întregime și mai apoi cum mă trage la el.
-Nu pleca... Hai sa mai dormim.
Am strâmbat din nas, indepartandu-i mana cu delicatețe.
-Oricât as fi vrut sa putrezesc cu tine aici, ca o bătrânică sedentara și dependenta de telenovele, trebuie sa mai dau și pe acasă.
Mi-am adunat hainele de pe jos, îmbrăcându-mi repede pantalonii scurți, bluza un pic prea larga și conversii negrii.

Ar trebui sa menționez ca în fiecare din etapele sale, eu am fost singura care l-a acceptat mereu așa Cum era... singura care s-a schimbat ori de câte ori voia numai și numai pentru el. Am pretins ca sunt emo, am fost acolo în faza lui de depresie acuta, am fost mai apoi interesata de skateboard-uri, de muzica rock, hip-hop și... acum încerc sa fiu acea bad girl ce I s-ar potrivi de minune noului Luke. Nu doar prietena fraiera, ce se tine ca scaietele de BFF-UL ei încă de la gradi. Nici nu va imaginați cât de multe poate rezolva imaginea...

-Am uitat ca tu ești total și complet împotriva distracției, Kat... Te rog, scuza-mi memoria slaba.
Telefonul îi zbârnâi scurt, aprinzându-si lumina roșie din marginea ecranului. L-am urmărit cum ia telefonul mirat și zâmbește după câteva secunde. Blonda...
-Ea e nu?
-Mmhmm... I-am zis sa vina încoace.
Am încercat sa nu-mi dau ochii peste cap, dar în zadar. Era pur și simplu un tic nervos când venea vorba de ea.
-Atunci chiar ar fi mai bine sa plec.
-Nu... de ce?
-Te rog, Luke... Nu vreau sa fiu martora la ce va urma.
-Ne uitam doar la un film.
-Da... știu și ce înseamnă asta pentru tine.
Mi-am ridicat geanta colorata de pe jos, așezându-mi șapca pe cap. Am zăbovit câteva secunde cu privirea pe teancul de cărți de lângă birou, dându-le la o parte pentru a găsi economiile păstrate de Luke.
-Huh... Ce fraier ești câteodată. Încă n-ai schimbat locul?
-Hey! Alea-s ale mele!
-Oh taci! Trebuie sa ajung cumva acasă.
-Sunt mai multi decât ai nevoie, Katey!
-Ce? Vreau și înghețată.
I-am făcut semn din mana, înainte sa închid ușa în urma mea.
-O sa ajungi o fetiță obeza și trista, Katelyn!