Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Volumul II - CAPITOLUL X

Am respirat adânc, urmărindu-i lung pașii spre canapea. Uite-l aici, Katelyn. Băiatul care a fost suficient de viclean încât sa păcălească cea mai puțin predispusa la așa ceva persoana. Iar tu ți-ai luat angajamentul față de propria conștiința ca vei reuși sa îi sucești mințile atât de tare încât sa fi în stare sa scoți ceva de la el. Ceva, oricât de neînsemnat ar părea el.

Am înghițit în sec, închizând ușa de la intrare. Felix se așezase deja pe canapea și acum îmi privea atent fiecare mișcare. Trebuie sa fiu cât se poate de discreta.
-Vrei ceva de băut?
-Um, nu Mersi. Știi, Katey... Motivul pentru care am venit aici...
-Lasă asta acum. Îl mai știi pe iubitul meu Lucas?
Se albi la fata. " Foarte discret", mi-am spus, dându-mi o palma mintal.
-Um... Cum as putea uita atâta aroganța?
M-am crispat, dar am luptat cu mine însămi sa îmi păstrez calmul de neclintit.
-Recunosc ca poate fi destul de arogant uneori... Dar e o persoana Bună, orice ai zice.
-Nu am zis ca nu e.
Se așternu acel gen de liniște bizara, când vorbești pentru prima oară cu cineva și Îți dai seama ca de fapt nu aveți deloc subiecte comune. Era mai greu decât crezusem sa îl fac sa mărturisească. Îmi trebuia ceva... As putea sa îl leg de scaun și sa îl gâdil pana recunoaște... În desene, așa se torturează oamenii. Am ranjit, întrebându-ma apoi dacă așa ceva ar fi legal.
-De ce zâmbești așa?
M-am înroșit brusc, scarpinandu-ma în cap.
-Um... Mi-am adus aminte de ceva.
-Luke?
-Sigur... Știi ce, mă duc totuși sa aduc băuturile alea.
Am zbughit-o pe ușa, cotrobăind prin toate sertarele în căutarea unei bucăți de ață, sau ceva cu care sa-l iau ostatic. Nu aveți niciun drept sa mă credeți ticnita... Dragostea e o curva. Îți ia mințile cu totul. În cel mai rău caz am sa ajung în aceeași instituție cu Luke al meu.
Când in sfârșit le-am găsit, am turnat niște Sprite în doua pahare, varand sfoara în buzunar.
-Poftim!
-Oh, mersi... Uite, știu ca ti-a fost greu fără Luke, dar vreau sa știi ca eu sunt aici... Pentru orice ai nevoie.
Am aprobat, încercând sa zâmbesc. Puteam doar sa-i torn laxative în băutura...
Băiatul lua paharul de jos și îl privi din toate părțile. Bănuiesc ca pana și un idiot ca el își dăduse seama ca e ceva în neregula cu ospitalitatea mea exagerata. Vreau sa zic, era un contrast prea mare intre " pleacă, nu vreau sa te văd! " și " Intra! Vrei ceva de băut?"
-Bea... Doar nu ti-am pus otrava sau ceva.
" Din păcate nu aveam..."
-Um... de fapt, sucurile acidulate nu îmi fac bine.
Am înghițit încet, încercând sa-mi risipesc nervii, ce amenințau ca vor ieși la suprafață. Urăsc figuranții de genul sau... Ii urăsc atât de mult.

Ar fi timpul sa mă mișc. M-am dat mai aproape de el, abordând o figura rănită.
-Știi... a fost cam gol fără el pe aici... Zilele s-au transformat în săptămâni și săptămânile în luni și el e tot plecat.
Era adevărat ce spuneam, doar ca nu m-as fi exteriorizat niciodată în fata sa, dacă nu mă aflam intr-o astfel de împrejurare.

FELIX

Asta era! Asta era momentul pe care îl așteptam de atâta timp. E în sfârșit hotărâtă sa mi se destăinuie, iar eu sunt gata sa o ajut cum pot mai bine.
Totusi ceva din purtarea sa îmi sugerează sa fiu cât se poate de prudent... Ceva nu miroase a bine.
I-am simțit mana cum o ia pe a mea. Mii se fiori îmi străbătura trupul, ca și cum fata poseda terminații electrice. M-am auzit înghițind în sec. Era mult prea frumos sa fie adevărat... N-nu trebuia sa îmi las garda jos.
-Știu cum te simți... Știu cât doare...
Stătu puțin pe gânduri, înainte de a mă strânge în brațe. Mâinile sale alunecara peste brațele mele, cuprinzându-mi - le pe amândouă. Am zâmbit stângaci, simțind cum mă înroșesc.
De când am văzut-o prima oară, de atunci nu am mai putut sa mi-o scot din minte. Buzele ei chemându-ma, ochii sai arzând de căldura ființei sale... Fiecare detaliu, cât de mic și neînsemnat pentru alții, pentru mine erau aspecte ce întregeau rezultatul final și anume pe ea... Perfecta doar prin simplul fapt ca era ea.
Mi-am scuturat capul de câteva ori, simțind ceva ce îmi tine mâinile într-un singur loc, împreunate. Am fost atât de adâncit în a o admira încât am uitat de cel mai important lucru: fata asta e o adevărată scorpie când vrea. Mi-am lăsat ochii speriat, văzând ca fusesem legat de canapea cu o sfoara. Am ranjit scurt, oftând adânc.
-M-ai prins, pisico... Sunt la mila ta.
I-am făcut cu ochiul, așteptându-i cu nerăbdare următoarea mișcare. Bănuiesc ca rolul de băiat cumsecade nu o prea atrăgea pe tanara din fata mea. În fine, un asemenea rol nici nu mai intra în discuție acum.

Se ridica în picioare, dându-si parul din ochi. Cum e posibil ca cineva sa fie chiar în halul ăsta de sexy..?
Începu sa meargă dintr-o parte în alta cu mâinile spate, făcându-ma sa mă excit în ultimul hal. Asta îmi place la ea... E impunătoare, independenta... Eu am ajuns sa o respect din adâncul sufletului meu întortocheat.
-Știu ca tu l-ai băgat pe Luke unde e, așa ca ce rost are sa ne mai prefacem?
Am ranjit, puțin mirat de cât de naiva putea fi. Era un lucru ce îi asemăna pe cei doi incredibil de bine: naivitatea cu care se grăbeau sa tragă concluzii.
-De unde poți fi atât de sigura?
Se opri și mă fulgera cu privirea.
-Nu te mai juca, Felix și recunoaște odată!
-Dacă ti-as spune ca eu am făcut-o, cu ce te-ar ajuta pe tine?
-Felix!
Veni spre mine, fixându-mi privirea cu a ei. În momentul ăsta eram al naibii de excitat... Așa Cum nu mai fusesem niciodată în viața mea. Poate pentru ca asta era prima oară când eram ostaticul unei brunete sexy.
-Răspunde!
-Nu eu am făcut-o.
-Minți!
-Nu, nu mint.
-Recunoaște, pentru numele lui Dumnezeu, Felix!
-Nu. Am. Făcut-o.
Mă plesni peste fata, punându-si apoi ambele mâini pe genunchi, pentru a-si recupera controlul de sine.
-Am nevoie de el... Înnebunesc, jur.
Mi-am lăsat ochii pe abdomenul sau dilatat, unde zăceau progeniturile acelui blond. Ce n-as fi dat ca cei doi sa fie ai mei. Ce n-as fi dat ca ea sa fie a mea... As fi tratat-o bine, jur. I-as fi dat tot ce si-ar putea dori o fata ca ea... Orice.
-Nu eu am făcut-o. Jur, Katelyn. Dacă îți jur ție, e ceva.
-Atunci cine a făcut-o?
-Nu îți pot spune...
Ramase pe gânduri o secunda, cântărindu-si cuvintele în minte.
-Îl cunosc..?
Am aprobat, fiind pe punctul de a reuși sa scap din capcana micutei. Dintr-o alta smucitura, sfoara ceda, iar am fost din nou liber.
Katey se crispa, făcând câțiva pași în spate. Dacă m-as lasă prada sentimentelor, ce i-as mai face. Totusi sunt o persoana rațională...
-Nu fi ridicola. N-am sa te rănesc. Vino aici, Katelyn.
-Nu te apropia de mine..! Dacă nu ești Luke, nici sa nu te gândești sa te apropii!
Am oftat, așezându-ma la loc pe canapea.
-Gata, m-am așezat... Mulțumită?
-Destul...
Veni cu pași înceți spre mine, așezându-se în sfârșit la o distanta rezonabila.
-Vrei sa știi cine e?
Aproba serioasa.
-Ai fi surprinsa... Tu cine crezi ca e?
-Tu, spuse, plina de ura.
Mi-am dat ochii peste cap. Ce femeie dificila...
-Mai încearcă.
-Tot tu.
Am oftat frustrat, scoțându-mi telefonul din buzunar.
-Greșit... E un prieten de al tău. Unul destul de apropiat. Încă o dovada ca prietenii cei mai buni sunt cei mai predispuși la trădări.
-Norocul meu ca n-am mulți prieteni, așa ca nu știu despre ce vorbești!
Am ridicat din umeri, căutând în mesaje ceva.
-Negare. Te înțeleg. Doar ca acest prieten a avut un motiv sa facă ce a făcut. La fel de întemeiat ca și alianța mea nevinovata cu el.
-Despre ce vorbești!?
-E simplu. Tu.
Păru îngrozită, dar se redresa reluându-si interogatoriul.
-Numai Luke dintre toți prieteni mă plăcea.
Am zâmbit înțelegător, punându-i o mana pe umăr, din calea căreia nu se feri.
-Haide... Chiar și tu știi ca minți. Nu-l mai ascunde după firea ta altruista... Te mai întreb o data, cine crezi ca e..? Sau vrei sa iti spun direct? În adâncul tău știi despre cine e vorba...
Înghiți în sec, părând pe punctul de a izbucni în lacrimi, dar își musca buza de jos puternic. Mi-am lăsat capul intr-o parte, înduioșat. Nu îmi plăcea s-o văd așa. Trasesem destul de timp.
-Vreau sa privești asta...

KATELYN

Îmi puse telefonul în fata, deschis la un anumit mesaj. Era numele și numărul pe care îl știam atât de bine...

" Alerta de bruneta nervoasa. Are ceva în minte, fi atent! "

Am înghițit în sec, simțind cum lacrimile vor sa iasă la iveala.
-Matt te-a trădat, Katelyn.