Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul VIII

Drumul pana la casa lui a fost atât de liniștitor, de familiar. Oricât m-as fi străduit sa neg acest fapt, Luke era singura persoana cu care puteam fi eu însămi și bănuiesc ca și eu am fost prima persoana în fata căreia s-a deschis vreodată.

Ploaia se oprise, norii cedându-si locul soarelui și unui curcubeu dublu. Toată ziua de azi mă consumase efectiv, așa ca doar m-am lăsat " moale" pe scaun, privind copacii de pe strada lui Luke cum trec alene pe lângă noi. Trebuie sa fiu recunoscătoare ca măcar condusese încet de data asta și nu ca un dement, cum face el de obicei sa agate fete.
-Ai fost tăcută tot drumul... De ce?
Mi-am întors ochii spre el plictisita, strângând mai bine puloverul negru pe lângă mine. Speram ca avea bunăvoința sa mă scutească sa-i mai explic de ce refuzam sa-i vorbesc. Poate datorita faptului ca nici eu nu eram prea sigura. Simțeam doar ca era mai bine sa-mi țin sentimentele în frâu pentru o vreme. Pana la urma a iubi înseamnă a distruge. Te consuma... Te face sa-ti pierzi mințile și cel mai important, distruge prietenii. Și în acest moment nu îmi permit sa-mi pierd prietenul cel mai bun din lume...

Am stat un timp sa mă gândesc la un răspuns suficient de nimerit, încât sa-i închidă gura pe vecie. Cum n-am găsit, am folosit scuza clasica:
-Ti-am mai spus și înainte.
-Stai... Deci nu-mi vorbești pentru ca sunt cu Anabelle? Atunci ești cea mai absurda persoana pe care am întâlnit-o vreodată, Katelyn Brown... Și cea de acum, sigur nu este fata pe care am întâlnit-o acum 12 ani la grădiniță.
Și cu asta, ieși din mașină, trantind portiera în urma sa.

Cat despre mine, am rămas " cu ochi -n soare" și la propriu și la figurat, gândindu-ma ca dacă voi mai continua așa, îmi puteam lua adio de la el. Am oftat prelung, alergand pana la ușa. Nu voiam sa-l pierd... N-am vrut niciodată...

Am intrat după el, încremenind locului. Cand avusese timp sa își și dea geaca jos și sa o lipească pe blonda de perete? Am simțit lacrimile cum mi se aduna în spatele ochilor. Durea încă si mai tare dacă încercam sa mă conving ca nu îmi pasa. El mereu fusese atât de discret cu săruturile și tot ce ținea de relația lor când era în preajma mea, dar acum, acum parcă toată furia sa era consumata prin acel sărut. Pun pariu ca știa și ca Anabelle plănuise tot. Totusi, uitându-ma acum la ei, nu prea cred ca ii pasa nici cât negru sub unghii.
-Te urăsc! m-am auzit țipând, înainte ca barajul sa se distrugă și lacrimile sa-mi întunece vederea.

Am lăsat geanta albastra pe jos, luând-o la fuga doar cu ghiozdanul pe umăr. Nu știam nici unde aveam de gând sa merg, nici de ce, nici ce speram sa rezolv cu fuga de inevitabil. Oricum aveam sa-l văd a doua zi la liceu și următoarea și următoarea după a doua și așa pana când va pleca la facultate. Chiar și atunci imaginea lui imi va bântui gândurile. O vedenie creată de imaginația mea, conturata de amintiri și păstrată vie de nostalgia sufletului meu. Dar oare voi fi cu adevărat fericita când va pleca? Mă îndoiesc...

M-am oprit din alergat, abordând un mers relaxat și melancolic. Mă simțeam oribil, ochii mă dureau, urechile îmi țiuiau, iar picioarele refuzau sa se mai urnească din loc. Totusi cred cu tărie ca cea mai afectata parte a corpului meu era inima, ce sangera puternic, încercând sa-si pună la loc fiecare bucățică pe care el a sfâșiat-o vreodată.

Mi-am scos telefonul din buzunar, căutând deznădăjduita în contacte după o salvare de ultim moment. M-am bosumflat, plimbându-mi privirea printre nume pe care nici măcar nu mi le aminteam. Partea proasta la a fi prietena unui popular este ca multa lume necunoscuta Îți cere și oferă numărul de telefon. De parcă as avea vreodată curajul și cheful sa-l sun pe unul de aici.
M-am oprit pe un nume mai mult decât cunoscut. Am apăsat pe apelați, cu degetele tremurânde. Dacă avea chef de jocuri, atunci mă bag. Dar va trebui sa jucam în felul meu.

Matt apăru după mai puțin de 10 minute, cu o decapotabila superba și un mare zâmbet arogant pe fata. Dacă ignorai culoarea parului, Matt arata cam la fel ca Luke: înalt, bine făcut,  și arogant. Trei trăsături ce-i definesc pe toți băieții din gașca lui Luke.
I-am făcut cu mana, schitand un zâmbet chinuit. Durerea de cap pusese stăpânire pe mine, făcându-ma sa mă clatin pe picioare. Matt veni sa mă ajute, deschizându-mi portiera și ajutându-ma sa mă așez. I-am întâlnit ochii pentru o fracțiune de secunda și sincer nu m-au ajutat deloc sa mă simt mai sigura pe propriile picioare. Din contra, mai mult m-au amețit.

Trecu pe locul șoferului, punându-si ochelarii de soare la ochi.
-Deci... Te ascult. Probleme în paradis?
-Și încă câte... la ce paradis te referi? Al lui Luke și blonda, pentru ca numai ăla exista!
Mi-am auzit frustrarea din glas și m-am cutremurat. Cat de geloasă puteam fi pe iubita prietenului meu cel mai bun? Chiar și spusa doar așa pare o adevărată aberație.
-Oh, deci despre el e vorba. Mă gândeam eu... Sa înțeleg ca încă n-ai finalizat provocarea?
Mi-am întors brusc privirea spre el, aruncându-i o privire de genul: " Eu îți destăinui povestea vieții mele și tu îmi zici de perversitati!?" Ridica din umeri, rânjind cu toți dinții.
-Nu si mai am trei săptămâni... Așa ca nu mă mai bate la cap... Poate ca nici n-am s-o fac... Cred ca n-am s-o fac.
Mi-am pus mâinile în cap, sprijinindu-l de spătar. Îl simțeam holbandu-se la mine.
-Știi... Cred ca as putea sa te ajut cu Luke. Te-ai gândit sa-l faci gelos?
M-am scărpinat în cap, incruntandu-ma.
-Normal ca m-am gândit la asta și nu numai o data, dar... cine ar fi atât de...
-De cum?
-Nu știu... disperat încât sa mă ajute?
-Nu-s disperat... sunt doar plictisit.
L-am fixat cu privirea.
-Vrei sa mă ajuți? Adică... tu mă placi sau ceva?
Imediat ce am realizat ce prostie spusesem, îmi venea sa-mi dau pumni în cap. Mi-am muscat buza, așteptându-i reacția. Izbucni în ras. M-am bosumflat.
-Oh, Katey... Sunt un player, iubito. În plus, ești cam micuța sa-mi trezești interesul. Sigur, ești simpatica. De asta vreau sa te și ajut. Poate și sa-l calc pe nervi pe blond. Plăcere personala.
Am căzut pe gânduri, înainte sa-i răspund.
-Dacă promiți sa nu fi pervers, accept.
-Bine, promit. Avem o înțelegere?
-Stai... ce vrei în schimb?
-Nimic. Nu-s genul. Consider-o o favoare.
-Deci... practic te vei preface ca ești iubitul meu ca sa-l fac gelos pe Luke?
-Exact. Ne-am înțeles?
-Categoric!