SHE can save ME

Cine naiba mai e acum?

-Deci... eu o fac pe fantoma, iar tu nu ma ucizi?

-Da. Cam asa ceva.

Ma fixa cu privirea.

-Din curiozitate... de ce ai vrea tu, printul Malaviei, sa-ti sperii propriile rude?

-Din curiozitate... de ce o fata, asa mica ca tine, pune asa multe intrebari? o ironizez eu.

De cand am venit aici imi tot pune intrebari. Chiar ma intreb cum nu a obosit sa tot intrebe si sa primeasca raspunsuri scurte, fiindca, daca la inceput ii raspundeam normal, acum ii raspund foarte simplu.

Se intoarse suparata cu spatele la mine. In tot acest timp Chris ne priveam amuzat. Ce era asa amuzant, incat nu isi putea sterge zimbetul ala tampit de pe fata? Imi doream sa-i dau un pumn si sa il sterg eu! Ma ridic de pe pat si pornesc spre scari. Trec prin bucatarie, unde imi torn un pahar cu whisky, dupa care ma indrept spre canapeaua din salon. Chris ma tot fixa cu privirea, si daca nu va inceta, nu voi rezista si va incasa un pumn!

-Ce-i?

-Si spuneai ca gardienii s-au speriat de dansa, cand tu ai atins-o de vreo zece ori ca sa te convingi ca e reala?

Acum se intindea pe jos de ras. Incercam sa nu il privesc, asa ca priveam intens la paharul de whisky din mana mea. Si totul din cauza unei fete care, probabil, nu avea nici 20 de ani! Chiar nu isi putea tine limba dupa dinti? Intr-un final se opri din ras.

-Domnul Christopher a incetat sa rada! Waw!!! Deci... nu pot sa cred! Minune!

Inca o persoana suparata pe mine! Ii arunc un zambet inofensiv, in timp ce Chris se aseza pe canapea. Privea televizorul, singura sursa de zgomot din intreaga incapere. Dupa cateva minute de tacere, intreba ironic:

-Nu ar trebui sa te duci si sa-ti vizitezi presupusele rude? Sa le alini durerea?

Imi venea sa-l bat nustiu a cata oara pe ziua de azi. Si totusi avea dreptate. Am stat aici timp de 5 ore. Si acum ar trebui sa ma intorc la viata mea plictisitoare!  Ma ridic de pe canapea si ma indrept spre usa.

De ce nu puteam fi un om obijnuit? Sa locuiesc singur intr-o casa...sau cu cativa prieteni si sa nu fiu obligat sa stau in castelul ala cu niste rude ingrozitoare! Singura persoana normala este mama mea.

Si acum latura mea teatrala se face din nou simtita! Bai...trebuia sa devin un actor! Fac o fata trista si intru in castel. Spre surprinderea mea, inafara de parintii mei care isi ocupau tronurile, era doar Ashley si unchiul Marciei. Si Josh, dar el nu face absolut nimic niciodata, asa ca il trec cu vederea. Au plecat toti oaspetii? Asa de rapid?

-Ceva nou?

In vocea mamei se citeau cateva note de ingrijorare. Probabil isi facea griji pentru mine. Mama mereu a stiut ce se intimpla, indiferent daca ii spuneam sau nu. Dau din cap in sens ca nu am aflat nimic.

-Nustiu nimic...

Tata imi arunca o privire banuitoare. Ii arunc un zambet trist si imi mut privirea.

Daca as fi o persoana straina, si as privi totul dintr-o parte, probabil nu as avea nici o banuiala in privinta sinceritatii mele.

-Chris unde e?

Ce ii pasa surorii mele unde e Chris? In ultima perioada se intereseaza prea des de Chris!

-Pe unde naiba ai imblat???

Tata si-a facut simtita prezenta!

Cititul gandurilor era si este o calitate destul de rara. Doar unul dintr-o mie poate citi ganduri. Mama face parte dintre putinele persoane ce detine aceasta calitate. Si nu ma mira acest lucru. Se spune ca doar cele mai intelepte si puternice spiritual persoane la transformare in vampiri, primesc darul de a citi ganduri. Si cu toate ca de multe ori imi doream sa pot citi si eu gandurile celor din jur, acum ma bucuram enorm ca tatal meu nu poate face acest lucru! Oricum, mama nu-i va spune nimic nici tatalui meu nici lui Ashley. Mereu mi-a luat apararea! Si daca preferata tatei mereu a fost Asley, pe mine ma detesta inca de cand eram copil, mama mereu a fost de partea mea, indiferent de ce prostie faceam. O pot considera un fel de complice in toate actiunile mele.