CryBaby

Capitolul 3

Suparici

Cand Chloe se trezi casca somnoroasa si aproape ii veni din nou sa arunce telefonul pe geam cand auzi alarma care semana cu sirena politiei. Ei bine, nu avea decat inca doua minute in care sa mai doarma pana sa sune iarasi daca nu rezolva exercitiul acela de matematica ridicol de simplu pentru nivelul sau de cunostinte: 3+6.

-Inca doua minute...

Insa alarma nu astepta.

-Ah, du-te undeva! Se enerva aceasta si isi puse perna in cap ca mai apoi sa se trezeasca uda din cap pana-n picioare.

-Tu n-auzi ca-ti suna nenorocita de sirena? Surdo! tipa mama ei la aceasta.

„O trezire mai „minunata" de atat se putea?" gandi aceasta.

-Imi cer scuze, mama, o sa-mi schimb alarma cu ceva mai putin galagios... zise rezolvand repede exercitiul astfel alarma inchizandu-se imediat.

-Asa sa faci! Uf, jur ca nu te pot suferi... ii spuse mama sa parasind incaperea.

„Mda... E numai vina mea... Mereu e vina mea... Merit pedeapsa primita. Imi vine sa plang iarasi acum, firar sa fie! "

Aceasta ofta si se aseza la birou, asa uda cum era si nota in graba cateva cuvinte in jurnal:

„Draga eu,

Cu toata dragostea, te urasc! Cum iti permiti sa fi asa de patetica, asa de slaba, asa neascultatoare, si mai ales, buna de nimic? Cum iti permiti?! Nu meriti sa existi pe lumea asta. Consumi aerul degeaba. Sper sa mori curand."

Lacrimile deja luand-o la vale adauga:

„Te rog... Doar mori odata... Nu te mai chinui, nu te mai ofili incet, doar mori...

Nu esti o floare, nu te mai comporta ca una! Florile sunt frumoase si lumea le

iubeste."

Dupa ce termina de scris mai statu si planse pentru nici ea nu stie cat, pana se calma intr-un final si se uita la ceas.

-Ora 6:10, trebuie sa ma duc sa fac un dus, spuse aceasta mai mult pentru sine.

Dupa ce isi termina rutina de dimineata si isi pregati pachetul in timp ce mama sa ii arunca priviri veninoase, fugi catre statie si prinse la fix autobuzul ce o ducea in zona unde se afla liceul sau. Aceasta isi puse castile in urechi si se pierdu in muzica pana ajunse la destinatie.

Dupa prima ora ce trecu fara a se intersecta cu grupuletele ce ii sfasiuau si fada urma de incredere in sine pe care o mai avea pe zi ce trece, se duse ca sa-si ia cartile din dulap dar ghinionul pandeste la fiecare pas din pacate.

-Hey! Uite pe cine avem aici, Roy, spuse o fata dintr-un grup apropiindu-se de ea si plesnindu-i mainile asa incat aceasta isi scapa cartile pe jos.

-Da chiar sa fie CryBaby? Eu o stiam mai putin proasta caci altfel nu s-ar fi apropiat de noi dar presupun ca m-am inselat, ha, ha! rase Roy.

Lacrimile deja i se formau in ochi in timp ce isi strangea cartile. Apoi isi simti mana calcata de cineva si dadu drumul lacrimilor.

-Ce s-a intamplat CryBaby? Nu iti...place? adauga o alta fata apasand mai tare pe mana lui Chloe.

-Nu... va pot... suferi... ii raspunse Chloe incepand sa planga mai tare.

-Hai sa o lasam momentan, nu uita, speram sa ne faci un bine si sa nu-ti mai arati fata pe langa noi. Ne face greata cat esti de patetica.

-B-bine, voi incerca... spuse fata.

-Ce fata desteapta... Pfahahaha! Asta ar fi una dintre glume! rase din nou de ea Roy.

-Pa, jegule! ii zisera cei trei la unison indepartandu-se.

Dupa ce isi lua lucrurile pentru convenabila ora de biologie, pentru ca se putea

indrepta spre locul sau de sub scari fara sa para mai ciudata decat se simtea,

pleca inspre locul unde isi varsa lacrimile amare aproape in fiecare pauza.

Dupa ce ajunse acolo inca plangand vazu un baiat apropiindu-se. Era slab si cu doar putin mai inalt decat ea. Avea parul blond si ochii caprui. Mergea incet si relaxat cand brusc se opri si spuse:

-Neata, Suparici!

Aceasta ingheta... Putea fi doar o singura persoana...