CryBaby

Capitolul 6

Intalnire?- partea a II-a

-Cavalere in armura stralucitoare, te-ai aratat! rase fata.

-Fireste, my lady, rase si Ethan la randul sau. Haide, spuse acesta si aseza scara.

-Dar... stai asa eu port fusta! zise fata alarmata. Stai sa ma schimb!

-Vrei sa faci greseala de a te schimba cu mine pe aproape?

-Vrei sa fac greseala sa ma incred ca nu te vei uita la mine ciudat cand cobor?

-Fie, promit ca nu ma uit.

-De unde stiu ca pot avea incredere?

-Coboara odata sau vin la tine si te ridic in brate si cobor cu tine pe scari prin casa pe la tine.

-N-ai fi in stare, ii raspunse aceasta scotand limba.

„Trebuie sa recunosc, sunt cam prea copilaroasa uneori. Ah, pe cine pacalesc? Sunt copilaroasa tot timpul. Trebuie sa recunosc, prezenta sa are ceva aparte. Simt ca ma face... fericita? Cred ca asta era cuvantul. Nu l-am mai folosit de mult..." gandi fata zambind.

-Bine, m-ai provocat.

Baiatul incepu sa se urce pe scara.

-Ethan...

-Da?

-Ethan...

Si baiatul urca si ultima treapta a scarii si sari pe balcon.

-Ethan nu!

Fata incepu sa rada in timp ce baiatul o ridica in brate ca pe o mireasa.

-Pune-ma jos...

-Nu, ii raspunse baiatul zambind.

-Of, ma omori jur!

-Acum haide in jos pe scari, eventual ne vede mama ta.

-Nu, nu, nu, bine, bine. Pune-ma jos si cobor.

Dupa ce coborara amandoi de pe scara Ethan o ascunse in curtea din spate printre tufisuri.

Si cand cei doi ajunsera la parcul de distractii dupa o liniste apasatoare de cincisprezece minute in care gandurile nu le-au dat pace:

„Oare ce ar trebui sa zic?" se framanta fata.

„Sunt asa un prost... Nu pot sa zic doua cuvinte in linistea asta ciudata. Oare ma crede un ciudat? Nu ca m-ar deranja, adica si asta sunt. Dar daca ii vine sa ma bata pentru faza de mai devreme? Adica a ras dar pot stii eu ce-i in capul ei?"

„Of, mai taci, esti prea bun pentru cineva ca mine!"

„Ce face?"

Cei doi s-au uitat brusc unul la altul fix cand au ajuns la destinatie.

-Ce ciudat... soptira amandoi aproape in acelasi timp.

-Ura! Am ajuns! exclama Chloe uitandu-se facand o pirueta nestiind unde sa se uite mai intai.

-Da, am ajuns...

„E asa frumoasa. Ok, Ethan, sa nu-ti scape porumbelul asta pe gura ca atunci chiar i s-ar putea parea aiurea."

- Ethan, incearca sa nu ramai in urma! Spuse fata incepand practic sa alerge in balerinii sai usori si negri catre jocuri.

-Hey, Suparici, ia-o mai usor, „suntem batrani", cum zice profa de geografie, hai sa ne purtam ca a-... Ce faci? se mira acesta cand o vazu apucandu-l de brat.

-Unu la mana, nu-mi pasa si doi la mana, inca esti minor de aici rezulta ca esti copil deci, haide cu mine si poarta-te ca un pusti ce esti! ii raspunse Chloe zambind. Si nu mai imi spune Suparici! adauga aceasta.

-Ce draguta esti cand te enervezi.

-Ba nu sunt... spuse cu un tremur usor in voce fata.

-O, ba esti!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba da!

-Vezi?

-Of, fie cum zici tu, zise fata zambind si dandu-si ochii peste cap.

Dupa ce se intrecura la jocuri intr-un final castigand fata la diferenta de doar doua puncte si dupa ce au trecut si s-au pierdut unul de celalalt regasindu-se abia dupa jumatate de ora in casa oglinzilor cei doi se iesisera din parc deoarece se plictisisera.

-Si ce vrei sa facem acum?

-N-am idee, raspunse fata obosita.

-Vrei sa-ti arat un loc secret?

-Sigur, dar n-ai voie sa te uiti pana nu ajungem acolo. Te increzi in mine?

-Sa zicem ca da, spuse fata punandu-si mainile la ochi.

In scurt timp au ajuns pe un deal destul de inalt pe care statea solitar un copac.

-De ce m-ai adus aici?

-Pai sa zicem ca aici vin de fiecare data cand am nevoie de liniste si am simtit din prima clipa cand m-am uitat in ochii tai sufletul tau ce se zbate pe linia fina dintre linistea marii si nebunie...

-Cum de stii asa de bine cum ma simt? C-cine esti?

Isi intinse mainile micute pentru a-i da jos masca. Insa Ethan o prinse de ele.

-Imi cer scuze, nu poti afla inca... Mai rabda putin. Okey, Suparici? spuse imbratisand-o.

-Okey.

Fata ivoluntar varsa o lacrima.

-Nu mai plange, te rog, adauga Ethan.

Dupa ce mai statura putin asa, acesta o duse inapoi la parc si de acolo o conduse acasa.

„Ethan, geniule! Ai facut-o sa planga! Imi vine sa-mi dau palme!"

-Aaaah! Ce prost sunt! exclama exasperat baiatul aruncand perna intr-un colt al camerei.

„Bravo! Iar ai facut-o de oaie, plangacioaso! Acum ii e mila de tine!" gandi fata tragand usor de suvitele sale rozalii.

„Ah, sper sa mai vorbeasca cu mine dupa asta..." gandira cei doi si intr-un final inchisera ochii pentru a adormi.