Tunetul

Cap I- Lady Mary

*Necorectat

Societatea

Un simplu cuvânt , un cuvânt cu o mie de înțelesuri . Un cuvânt care atunci când este auzit sau spus, face lumea să se încrunte. De ce? Răspunsul la intrebare s-ar putea să-l găsiți in această poveste sau s-ar putea să vi-l imaginați voi. Fără să o lungesc fără sens, incepe povestea

   Lady Mary se uita cu admirație în imensa oglindă din dormitor. Rochia de un purpuriu închis arăta uimitor pe corpul ei subțire, iar contrastul dintre această culoare şi ochii de un verde crud era pur şi simplu izbitor. Perfectionista cum era, distinsa doamnă nu ducea lipsa de o minte sireata, o privire la fel de rece ca o calota glaciară şi o atitudine ce întrecea limitele vieții cotidiene din acea vreme. În viata de zi cu zi ar fi o nesabuintă din partea mea să spun că Mary se imbraca deloc extravagant şi nu se chinuia să îşi aranjeze părul în fel de fel de împletituri.
Dacă această femeie avea un scop în viață cu adevărat important în afară de a arăta bine în orice situație, acela era de a deveni fructul interzis. Stiți voi, acel fruct care poate fi totodată ispititorul măr cât si exoticul mango. Există mii şi mii de presupuneri, dar bineînțeles că stimata doamnă despre care vorbim nu avea habar de vreuna dintre aceste presupuneri. Pentru ea, fructul interzis reprezenta femeia perfectă. Femeia perfecta care nu are sentimente, trăieste pentru a fi un iceberg uman şi nu în ultimul rând, care nu dă doi bani pe oameni şi merge pe principiul "Cineva îți întinde un deget, tu îi iei toată mâna".
Lady Mary era o scorpie în adevăratul sens al cuvântului , dar asta nu împiedica oamenii să o umple de complimente şi daruri.
După cum spuneam, după ce Mary a pierdut timp scurt pentru a verifica pantofii, corsetul şi împletitura, o luă în jos pe scările înguste ale conacului în care locuia. Se îndoia că soțul său va ajunge mai devreme de miezul nopții , în ultimul timp lucra foarte mult, poate prea mult, dar acest aspect nu era nicidecum un dezavantaj față de ea. Închizând cu grija uşa în urma sa, femeia urcă în trăsură şi îsi continuă gândurile. Pentru ea, toate nopțile ratate de soțul său erau un câştig, cum altfel putea să îsi vadă admiratorii din cârciuma pe care o vizita de curând ? După un drum destul de scurt, dar presărat de zgâlțâieli cauzate de pietre, Lady Mary ajunse la cârciumă. Aceasta avea si un nume, foarte nepotrivit localului. Se numea "Angels", fix opusul oamenilor care îl frecventau.
Păşind cu grijă din trăsură , doamna noastră bătu cu putere în uşa din lemn vechi ce servea ca intrare. După un minut, o voce groasa , bărbătească se auzi de pe cealaltă parte:
- Parola !
Bineînțeles , datorită oamenilor "civilizați " din cârciumă şi a ocupațiilor lor foarte "normale", era nevoie de un sistem de protecție . Nu ştii niciodată când te trezești cu miliția la uşa ta.
Afișând un zâmbet larg, menit să îl seducă pe bărbatul însărcinat cu paza, Mary spuse:
- Mere stricate.
Imediat după pronunția celor doua cuvinte, se auziră sunete ce reprezentau deschiderea multelor lacăte ce împodobeau uşa pe dinăuntru . Doamna noastră , cum văzu intrarea liberă , se repezi pe culoarul lung, ignorând bărbații amețiți de pe jos care îi făceau avansuri.De când a descoperit această cârciumă , ochii ei erau doar pe o singură persoană , aceea fiind fiul patronului. Un tânăr de vreo douăzeci de ani, înalți, bine făcut, cu trăsături specifice vârstei , cu părul negru ca abanosul si pielea alba ca spuma laptelui. Desigur, la prima vedere părea un gentelman convins, un tânăr cu tot viitorul in față , dar toată lumea ştie, sau a învățat din propria experiență, că uneori aparențele însală . În acest caz, aparențele erau cu mult mai înselătoare decât crudul adevăr .
Tânărul, pe numele său mic, Oliver, era într-adevăr un cuceritor de excepție . Cu ajutorul poziției "sociale" pe care tatăl său o deținea , doamnele si domnișoarele atrase de bani, faimă si "frumusețe corporala"* (* care se găsea din plin la faimosul nostru Don Juan) aveau tendința să apară la acel local destul de des. Abătându-ne puțin de la domnişorul nostru, cârciuma nu era frecventată doar de femei ca cele descrise mai sus, nu,mereu găseai pe acolo vreo fată care să se integreze în acea atmosferă nebună şi totuși să nu sară calul. Aceste fete erau ceea ce majoritatea clienților numeau "Iele blânde ". Trecând peste asocierea ciudată dintre elementul "Iele" ce reprezintă femeile viclene ce vrăjeau bărbații cu frumusețea lor şi elementul "blânde ", adjectiv ce ne duce cu gândul la un om grijuliu, bun la suflet, "Ielele blânde " erau cele mai simpatizate femei din local. Întorcându-ne la cei doi amorezi, stimata noastră, cum şi a văzut admiratorul a şi sărit in bratele lui
În general,doamnele cu o asemenea poziție în societate nu îsi permiteau să facă asemenea gesturi,insa Lady Mary avea mii de aşi in mânecă.

N/A Hei, sper ca ați citit cu plăcere acest capitol şi voiam să vă rog să ignorați greșelile gramaticale deoarece capitolul nu este editat. Daca v-a plăcut începutul poveștii mele vă invit să o urmăriți pe tot parcursul ei . Sunt sigură că scrisul meu se va îmbunătăți(incă sunt începătoare) şi vă promit că voi posta următorul capitol cât de repede pot.
~Em

P.S. Am dedicat acest capitol lui E_L_Aleva deoarece m-a inspirat cartea sa " Când inima dictează" şi mi-a oferit mult sprijin de-a lungul timpului.